Revelion 2010, pfoai!

V-am marturisit zilele trecute ca eu nu prea agreez Craciunul. Mie nu prea imi place insa nici revelionul. (O sa ziceti ca ma dau interesanta. Nu prea ma intereseaza parerea celor din jur, atata timp cat este una slab conturata).
In primul rand, nu stiu exact de unde vine denumirea si suna oribil. Am dat acum un search. Iata ce am gasit: fr. réveillon,noaptea dintre 31 decembrie şi 1 ianuarie, în care se sărbătoreşte Anul Nou; petrecere care se organizează în această noapte.
Nu inteleg de ce tre' sa facem atata tam-tam. Nu e o zi ca oricare alta? Nici macar nu e cea mai lunga zi sau noaptea din an, si nici chiar cea mai alba. De ce tre' sa ne chinuim sa ne gasim locatii unde sa-l petrecem, sa platim pentru o gramada de mancaruri si bauturi pe care nu le servim de pofta, ci fiindca "asa trebuie". Nu stiu. Incerc sa inteleg de ce se agita lumea in halul acesta prin hipermarketuri, pe strazi, prin cluburi, restaurante, partii etc.
Obiceiurile frumoase de Anul Nou s-au pierdut in majoritatea zonelor tarii. Ne-a ramas insa revelionul botezat in fel si chip de televiziunile dornice de rating din partea oamenilor modesti, bolnavi sau mai stiu eu cum, care petrec celebrul revelion la asa-numita Cabana Plapumioara. Personal, cred ca revelionul nu este decat o comercializare cu accente grotesti a vechiului obicei de a petrece altfel aceasta zi din an.

Vreau sa le urez celor care citesc blogul doar un singur lucru: SANATATE. Eu doar atata imi doresc pentru anul urmator. Celelalte o sa vina de la sine daca te chinui putin sau mai mult sa le obtii. Si acum, o urare ironica "Revelion placut!". Bleah, ce urat suna.

P.S.: Votati-ma sa castig telefonul ala. Trebuie doar sa faceti click pe a 5-a stea aici.

Rugaminte: votati-ma cu 5 stelute!

De cateva zile am o noua preocupare. Vreau sa castig concursul Samsung Omnia II -" Cea mai votata recenzie a unei facilitati". Stiu ca v-am mai rugat o data sa ma votati, dar revin cu aceasta rugaminte. De data aceasta va dau link-ul direct unde imi doresc sa-mi dati 5 stelute, va rog frumos, daca vreti. Link-ul e acesta.

Se poate vota 1 singura data de pe un IP. Este important sa-mi dati 5 stelute, deoarece se vor lua in considerare doar concurentii care au minim 4 rating. Va multumesc anticipat. Sper sa castig!:D

Ii rog pe cei care detin un blog si sunt draguti sa-mi dea o mana de ajutor sa posteze link-ul unde am nevoie de voturi de 5 stele sau bannerul. Merci anticipat! Astept sustinatori:D. Sper sa nu astept mult si bine:))

Faceti-mi si mie un cadou de Craciun, pls!

Hello, everybody!
Sper ca n-ati mancat prea multe sarmale, caltabosi, piftie, salata boeuf, etc. si inca mai puteti manui cu repeziciune mouse-ul.
Vedeti bannerul verde si mare din dreapta? Faceti si voi click pe el, daca sunteti draguti si mai buni, acum, de Craciun, cititi si voi recenzia sau nu, depinde de chef, si dati-mi si mie cate stelute considerati ca merita, ca sa nu zic 5:). Bannerul nu duce insa direct catre recenzia mea, asa ca dati putin cursorul in jos si uitati-va in partea stanga dupa numele meu si dupa recenzia cu titlul "Samsung Omnia II - Poarta toata tehnologia secolului XXi in buzunar!".
Va rog mult de tot, din tot sufletelul meu de copil care nu mai suporta Craciunul.
Faceti-mi un cadou cu doar 1 click!
Merci anticipat celor care ma ajuta si le promit ca ii voi ajuta in situatii similare cand vor avea nevoie:)

Urasc Craciunul!

Nici n-a inceput bine si deja m-am saturat de vestitul Craciun. Cand eram mica, umblam cu colindatul, impodobeam bradul cu multa emotie, iar seara venea Mosul in persoana. Recunosc ca imi placea, era perioada mea preferata din an. Acum tot "mica" am ramas, dar nu mai umblu cu colindul, ci ma fortez sa le ascult, ca sa simt spiritul Craciunului cica, bradul tot il mai impodobesc, dar asa, mecanic, iar Mosul nu mai vine sa ma vada face-to-face, dar nici nu as vrea.
De cativa ani eu personal nu mai inteleg ce e cu Craciunul. Vad oameni agitandu-se in jurul meu prin oras, imbulzindu-se la siruri greu de numarat, oameni care taraie brazi prin zapada murdara sau sacose care le taie mainile deja inghetate, fetisoare care-si cauta toale de iesit in club, cate o toala pentru fiecare zi de Craciun, copii care urla si se bat cu fundul de podea incercand sa obtina robotelul mult ravnit.
La televizor, emisiuni si filme cu braduti, mosi si colinde, hipermarket-uri, cozi si rafturi goale. In bucatarie, zeci de feluri de mancare, unele peste altele (saracul frigider).
De ce toate astea? Nu inteleg. Nu inteleg ce e cu toata mascarada asta cretina. Ce facem cu atata mancare? Nu mancam ca si in celelalte zile? Sau ni se dilata brusc matele? Nu stiu, poate sunt eu de pe alta planeta. Voi simtiti atmosfera Craciunului de care se tot vorbeste?
O sa ma duc maine dimineata la biserica, poate acolo o sa gasesc spiritul acestei sarbatori.

Samsung Omnia II - Poarta toata tehnologia secolului XXI in buzunar!

Noul telefon mobil Samsung Omnia II a fost lansat in Romania in luna noiembrie, in cadrul evenimentului de MARCOM, publicitate online si networking "Noaptea Internectis". Samsung Omnia II face parte din categoria Windows phone-urilor, cu alte cuvinte, a smartphone-urilor, beneficiind de cea mai noua versiune Windows Mobile, respectiv 6.5.
Dintre toate cele 5 caracteristici principale - Windows Mobile 6.5, device pregatit pentru Business, display AMOLED, interfata optimizata pentru Touchscreen si performanta ridicata Multimedia - cea din urma ma uimeste cu adevarat. Camera cu care este dotat acest telefon este una de 5 Megapixeli CMOS si are ca facilitati adiacente Auto-Focus / Dual Power LED/ Face Detection / Smile Shot / Mobile Blogging / Geo Tagging / Photo Editor.
Aceasta camera poate inregistra clipuri de calitate DVD, pe cei 48 de GB spatiu de stocare. Browserul de fisiere multimedia este unul singur pentru imagini, muzica si filme. Imaginile sunt redate foarte bine pe ecranul mare. Pentru a face zoom pe o poza, este suficienta o miscare in sus sau in jos cu degetul (ca la iPhone). Telefonul are si accelerometru, asa ca trece automat in modul landscape cand este intors in pozitie orizontala.
Ca si cum nu ar fi de ajuns, Samsung Omnia II suporta jocuri 3D si filme cu o multitudine de codecuri.Te poti bucura de performantele sale Multimedia si de toate celelalte la fel de uimitoare 400 de ore, deoarece aceasta este noua autonomie imbunatatita fata de primul Samsung Omnia.
Performantele Multimedia ale telefonului Samsung Omnia II mi se par extrem de utile in viata de zi cu zi a unei persoane conectate la ritmul secolului XXI, deoarece mi se pare logic ca, din moment ce iti cumperi ceva mai mult decat un simplu telefon la care sa vorbesti si de pe care sa trimiti mesaje, sa ai parte de ceva mai mult decat in mod normal, si anume: de o camera foto capabila sa realizeze poze si filmulete calitative, de posibilitatea de a experimenta cele mai noi jocuri 3D, de a vizionafilme, atunci cand nu ai un televizor la indemana, de a-ti realiza sarcinile pentru facultate sau serviciu cu ajutorul browser-ului eficient de Internet, capacitatii de conectivitate la retele wireless, facilitati care presupun, de obicei, un calculator/ laptop, pe care nu-l ai la dispozitie.
Personal, din perspectiva capacitatii Multimedia deosebite, as folosi Samsung Omnia II pentru realizarea unor spot-uri pentru proiectele de la cursul de publicitate si reclama, pentru facut si modificat poze, navigat pe Internet, jocuri 3D. In plus, dupa ce mi-as face proiectele cu ajutorul lui, le-as trimite imediat prin e-mail, caci browser-ul de Internet functioneaza foarte bine.
Sincer, pe mine Samsung Omnia II m-a convins. Daca as avea banii necesari, l-as cumpara pe loc. Cum nu-i am, imi incerc norocul la diverse concursuri.

E vremea sa ne prefacem! E Craciunul!

Anul acesta i-am convins pe ai mei sa facem mai putine feluri de mancare pentru celebra masa de Craciun din simplul motiv ca pana le mancam pe toate treceau cateva zile bune si se pierdea si o gramada de timp in bucatarie, cand colindatorii sunau la usa sa raga sau sa miaune, dupa caz, pentru bani, evident!
Treaba cu spiritul Craciunului m-a innebunit si anul asta, ca de obicei! Sa fim mai buni, sa daruim, sa ne prefacem mai cu talent decat de obicei! Cel mai mult ma enerveaza ipocrizia si fatarnicia asta de Craciun (bine, in mod obisnuit ma enerveaza ipocrizia; adica, de pilda, daca eu nu suport pe cineva din motive intemeiate, atunci n-o sa ma vezi lingusindu-l si razand cu el ca si cum am fi cei mai buni prieteni; o minima conversatie ajunge si nu produce mult disconfort psihic). Dar revenind, chiar tre' sa vina 25 decembrie ca sa daruiesti si sa incerci sa fii mai de treaba cu cei din jur? Sa fim seriosi! Daca ai chef si te tin buzunarele, frigiderul si sufletul, o poti face chiar mai bine in celelalte zile ale anului.
Am plecat... sa ma uit la Mircea Badea. Si nu uitati, voi...aia multi care-mi cititi blogul, sa fiti mai buni, acum, ca tot a venit Craciunul; iar daca nu puteti, prefaceti-va! La unii tine si asta!

Scurte intamplari dintr-o zi in Bucuresti, Romania

- Piata Romana: un domn bine imbracat, trecut de 40 de ani ii ofera 100.000 lei vechi unei batranele ce sta inghetata pe scarile de la metrou. Ea se uita la banii intinsi, socata de suma primita; dupa ce se dezmeticeste, ii ia cu ambele maini, invocandu-l pe Dumnezeu.

- Calea Vacaresti: la o intersectie, o caruta cu doi cai autentici stationeaza la semafor alaturi de un Bentley.

- tramvaiul 34: suna telefonul unei doamne in varsta; ringtone: Puya - Undeva in Balcani;

- Piata Sudului: o tiganca saraca cu un copil in brate si unul dupa ea descult urca in tramvai; o tanara bine imbracata ii cedeaza locul; tiganca il refuza politicos; la coborare, tiganca trece prin dreptul tinerei si ii multumeste cu zambetul pe buze si cu ochii inlacrimati de recunostinta.

Vacanta de vis la Madrid

Se spune ca vacanta ideala poate fi chiar si acasa, in orasul in care locuiesti, daca stii cum sa conduci timpul petrecut in locurile obisnuite pentru ochii tai cat mai aproape de modul ideal dorit de tine. De patru ani stau in Bucuresti si nu reusesc insa, oricat m-as stradui, sa-l vad drept o destinatie ideala de vacanta, nici pentru mine, nici pentru straini...
Vacanta ideala pentru mine ar fi una petrecuta in capitala Spaniei, Madrid. Desi Bucurestiul adaposteste de mai multe sute de ani locuitori in interiorul sau felurit, Madridul reuseste sa faca acest lucru mult mai calduros si intelept, desi este cu aproape o suta de ani mai tanar. Peste 3 milioane de locuitori salasluiesc cu devotament si mandrie intr-una dintre capitalele impresionante ale Europei, spre deosebire de cele 2 milioane declarate plus alte sute de mii neflotante ce se ingramadesc zilnic pe meleagul cainilor cu colaci in coada din tara.
Mi-ar placea sa ma ratacesc prin Plaza Mayor, unul dintre cele mai mari palate din vestul Europei, caci prin Casa Poporului m-am ratacit destul. Mi-ar placea sa merg cu metroul madrilen, caci banuiesc ca acolo nu apar prea des greve generale care dau toata circulatia din oras peste cap. As vrea sa survolez orasul cu telefericul, ceea ce nu pot face in capitala noastra draga. Mi-as dori sa vizitez pe nerasuflate in cateva zile memorabile pentru toata viata Muzeul Prado, Centrul de Artă Regina Sofia (unde se află Guernica lui Pablo Picasso), Muzeul Thyssen Bornemisza, Casón del Buen Retiro, Templo de Debod, Monasterio de las Descalzas Reales, Puerta del Sol, Parque de Retiro şi Chueca, cartierul homosexualilor, catedrala Eremita de San Antonio (capela in care se afla mormantul marelui pictor spaniol Goya), pentru ca in Bucuresti nu gasesc atatea muzee de arta, daramite cartiere ale minoritatilor sexuale. As vrea sa mananc un gazpacho autentic, tortilla espagnola in cel mai cunoscut restaurant spaniol (Sobrino de Botin - imortalizat de Hemingway la finalul cartii sale “Fiesta”, cand Jake o invita pe Brett la Botin pentru o specialitate segoviana), pentru ca la Casa Doina dau nas in nas cu "personulitati" politice sau mondene, care, ati ghicit, imi taie pofta de mancare. Mi-ar placea sa merg la un spectacol de flamenco si la o corida, dar nu stiu in ce ordine, caci m-am saturat de gale K1 cu pipite plastifiate si de spectacole de dans exclusiviste din cauza pretului piperat pentru un biet student.
Vacanta mea ideala la Madrid s-ar termina ca intr-un vis tipic feminin, cu o raita prin El Corte Ingles, unul dintre cele mai mari magazine de cumparaturi din acest oras, intrucat speciile umane des intalnite prin mall-urile bucurestene imi inlatura pofta de shopping.
Stiu ca visez frumos, dar e tot ce ne-a mai ramas noua, romanilor de rand! Sa visam bine! Sa visam impreuna! Si poate prin puterea Binelui si a Comuniunii vom putea zbura pe taramuri madrilene, civilizate, unde putem uita pentru cateva clipe de situatia Blue din tara noastra, in care the Air este greu de suportat.
Noroc cu Blue Air si blogul de turism!

Marea Dezintegrare

Acum 5 ani, cand am fost pentru prima data in viata mea indreptatita sa votez, abia implinisem 18 ani frumosi, entuziasti, naivi. Am fost foarte fericita ca am fost printre putinii din clasa care erau nascuti in noiembrie '86 si care puteau vota chiar la implinirea acestei varste mult asteptate. Atunci l-am votat pe Basescu. Era alegerea cea mai buna, avandu-l pe Nastase contra-candidat. Am fost si mai fericita cand a castigat Basescu alegerile. Eram chiar fascinata de omul politic Basescu, de spontaneitatea, de modul in care spunea el lucrurilor pe nume, de verticalitatea pe care o inspira, de campania lui politica extrem de bine realizata. Si chiar credeam ca va altfel cu noi toti. Ca ne vom plange de mai putine, ca lucrurile vor incepe sa mearga si in Romania asa cum ar trebui intr-o tara europeana, civilizata, normala din secolul XXI. Probabil naivitatea si elanul varstei isi faceau simtite influenta, caci nu a fost nici pe departe asa. Toate iluziile mele au fost ingropate de vii intr-o prapastie a minciunii sfruntate, a siretlicurilor meschine, a penibilului, a hotiei din ce in ce mai mari, a nesimtirii, a sfidarii oricarui reper de moralitate.
Din momentul inmormantarii sperantelor mele, mi-am tot repetat ca nu ma mai duc niciodata la vot, pentru ca oricum toti sunt la fel, toti fura cu ambele maini, toti fura si la alegeri si, deci, ma duc degeaba. Anul acesta Crin Antonescu a trezit in mine din nou speranta. Speranta specific umana ca poate nu e chiar asa. Ca poate va fi si altfel. Ca poate va fi bine, nu mai bine, pentru ca oricum acum nu se poate spune ca e bine. L-am urmarit in aproape toata campania si mi s-a parut de departe altceva. Nu pot sa zic ca e vreun sfant, dar pare un om cu valori, un politician cu valori. Un politician caruia parca ii pasa. Folosesc mereu "parca" si "pare", deoarece, atunci cand te frigi, sufli si in iaurt. Crin Antonescu mi-a deschis apetitul pentru politica, apetit pe care eu nu l-am avut niciodata cu asemenea monstruozitati care ne populeaza Cotroceniul si, de care, ne-am lasat o data pacalite. Dar, atentie, o data!
Daca microbuzele si autocarele n-ar fi roit duminica in toata tara ca mustele la excrement, poate chiar ar fi obtinut mai mult crinii din Gradina Scaparii. Scorurile celorlalti doi sunt umflate cu pompa, parerea mea. Dar n-am fi avut oricum parte de parfum de crin. Sunt prea multi oameni naivi, fara carte, fara cunostinte despre politica, manipulare, trucuri politice de campanie, prea multi indoctrinati, prea multi oameni prosti, prea multi cretini s.a.m.d.
Problema este pe cine alegem noi, votantii crinilor, in acest pitoresc tur II? Pe cel care de 5 ani ne mananca nervii si viata cu magariile lui fara margini sau pe celalalt crai care nu vorbeste niciodata liber, care are un discurs comunist, ce nu zice nimic, pe cel care e considerat urmas demn al comunismului? Ce criteriu sa folosesc ca sa-mi argumentez alegerea? Care e raul cel mai mic?
Nu comentez faptul ca Antonescu a decis sa-i sustina pe psd-isti. Ma lasa rece. Electoratul lui este poate singurul care nu poate fi manipulat. Electoratul lui o sa voteze cu cine considera de cuviinta dintre cei doi sau nu voteaza deloc.
Eu totusi, cu cine votez? Sau poate intrebarea e "Mai votez?". "Mai e nevoie sa votez cand exista microbuze si autocare?". Sfantul Nicolae nu mai poate face minuni. Pe 6 decembrie, o sa roiasca si mai tare mirobuzele si autocarele. O sa fim o tara de microbuze. O sa fie folosite toate cele din tara, poate si de la vecini. Pe 6 decembrie nu stiu daca sa ma duc sa votez. Stiu pe cine as vota fortata de imprejurari, clar nu pe actualul, dar merita celelalt votul meu? Merita sa ne-o facem cu mana noastra? Cred ca e cea mai MARE DILEMA din ultimii 20 de ani...pe care romanii sunt obligati s-o rezolve cat mai bine omeneste posibil...

Uite confruntarea, nu e confruntarea...

Ce penibili sunt astia de la Realitatea...numara secundele pana la MAREA PORCarie de confruntare! Daca nu s-au sucit si s-au ras-sucit zilele astea cu o amarata si normala confruntare dintre niste candidati la ditamai functia, de m-am transformat intr-un satean pacalit de Ion (sau cum il mai chema pe ala) cu oile & lupu'! Nu ma mai intereseaza! Mi s-a acrit. Nu stiu daca ma duc sa votez. Nu am pe cine. Toti sunt niste hoti ambulanti cu pretentii de sfinti. Sa fure tot ce mai e in tara asta batuta de soarta. Mi-e indiferent. Tot la fel o sa traiesc. Tot nu o sa fie job-uri. Ma enerveaza la culme si aia care sunt de parere ca votul anulat cu semnaturi peste tot poate sa schimbe ceva. Hello, ppl, pe cine o sa intereseze in tara asta, ca un numar mai mic sau mai mare de romani si-au exprimat dispretul fata de toti candidatii? Fix pe nimeni! Asa ca nu va mai miscati fundul de acasa pentru un vot care se va anula. Ori votati o hiena din cele ce candideaza, ori va petreceti ziua altfel.

Stai pe mess, deci existi!

Vine o vreme in viata unui om cand mai aduna si el ceva materie gri la dovlecel si atunci isi da seama instantaneu de greseli sau lucruri penibile pe care obisnuia sa le faca. Pe una dintre ele o sa incerc eu astazi sa o disec, desi nu ma pricep la disectii.
Statul pe mess a devenit de cativa ani ocupatia de baza a romanilor cu acces la Minunea Internetului. Ca sunt la serviciu, ca sunt acasa, ca dorm, mananca, citesc, fac curatenie, ca nu-s la calculator, romanii stau pe mess, ca daca se face prezenta si isi iau vreo absenta!? Sincer, asa faceam si eu la inceput, cand eram obsedata de Uimitorul Messenger. Primul lucru pe care il faceam dimineata era sa intru pe mess, iar ultimul era sa ma las online si noaptea, nu cumva sa ratez ceva din viata online-ului. Pana acum vreo doi ani, cand am constientizat cat de lipsit de sens este sa fii online cu un status cretin de genul "invat, nu ma deranja", "plecat", "lasati-ma in pace", "dnd" etc. etc., cunoasteti cu totii suita de status-uri penibile. Este un non-sens sa stai pe mess si sa ai status-uri ca acestea. Esti pe messenger tocmai pentru ca vrei sa porti o conversatie cu o persoana; nu esti pe messenger sa faci prezenta, sa dai raportul cu privire la activitatile tale zilnice, de orice tip ar fi ele (mai ales fiziologice). Nu te enerva ca un cretin cand lumea nu-ti ia in seama status-ul tau prin care nu vrei sa fii deranjat. E simplu: iesi de pe mess daca nu vrei sa fii deranjat sau stai pe invisible. Nu stiu daca as putea sa fac vreun top al celor mai stupide status-uri, caci sunt prea multe, dar sunt sigura ca in capul listei ar fi "n-am chef de vorba!". Hello, tocmai asta e motivul care sta la baza messengerului: instant messages.
In prezent mai stau pe messenger doar pe invisible din cand in cand, deoarece de multa vreme nu mai am rabdare si nici chef sa vorbesc cu lumea oricand si oricat. Vorbesc doar cand este reala nevoie si nu pot vorbi la telefon cu persoana respectiva sau cand subiectul conversatiei se preteaza mai bine la profilul messenger-ului. Intru pe messenger nu pentru ca ma intereseaza cine e online si ce status-uri are lumea, ci pentru ca e mai simplu decat sa intru pe yahoomail. De asemenea, cand stau pe invisible, stau pentru a vedea in bara la timp e-mail-urile pe care le primesc. Acum nu ma mai deranjeaza nimeni, vorbesc doar cand e de vorbit si cu cine e de vorbit. Oricum, cei care ma cunosc mai bine stiu ca ma gasesc pe invisible, dar acestia sunt foarte putini.
Si uite asa am trecut de la o extrema la alta, dar extrema prezentului imi aduce mult mai multe beneficii si calm. Think about it, mister or miss "DND!".

Ultima noapte de primitivism, intaia noapte de internaut

Din cauza problemelor cu Internetul, de ceva vreme n-au mai curs randuri-randuri pe pagina aceasta ce aspira timid si modest la titlul de "blog personal". Eu sunt un om care poate afirma cu tarie, deseori, "toate mi se intampla numai mie". Sa ma explic. Avem cablu in casa de la un provider important de Internet, dar suntem mai multe persoane care au nevoie de net. Fiindca doar una dintre noi lucreaza si fiindca e (dupa cum stie toata floarea neintelectuala a tarii) criza, ne-am gandit sa ne luam un router de la un magazin specializat, si nu de la firma la care suntem abonate, ca sa dam mai putini bani pe el si, evident, sa platim un singur abonament. Figura noastra a tinut foarte putin, intrucat nastrusnicul router n-a mai binevoit sa-si aprinda beculete de wireless intr-o zi cu soare ce a devenit brusc neinsorita la figurat. Din acea zi, eu am fost privata de soarta de la a avea net pe laptopul personal, dar intr-un mod barbar: cablul de net mergea, dar bagat in calculator, nu in router si nici in laptopul meu, celelalte persoane prindeau o retea wireless de la vecini, vecini, care, desigur, nu se aflau si in apropierea mea. Frustrant, nu?
Acum s-a rezolvat problema cu routerul si...dupa zile lipsite de binefacerile tehnologiei, iata-ma din nou printre internauti.

P.S.: A propos de cuvantul care ne guverneaza si de fenomenul economic care ne afecteaza viata de ceva timp, ati vazut sacosele alea pe care scrie negru pe alb "Criza nu exista"?:))

Sa crezi in tine pana la capat!

La sfarsitul clasei a XII-a, am transformat cu sfiala si curiozitate o mica agenda gri intr-un carnetel cu amintiri pentru toata viata. Mai exact, l-am oferit colegilor binevoitori pentru a-mi scrie cateva cuvinte de "despartire", stiute fiind patetismul, melancolia si sentimentul ciudat al noului si al necunoscutului. "Ochi sfredelitori", "nu te voi uita in veci", "fata mereu cu zambetul pe buze" n-au reusit insa a egala o fraza care suna cam asa: "Denisa, nu uita ca tot ceea ce conteaza in viata asta este sa ai incredere in tine pana la capat!".
Cu fiecare competitie la care particip imi dau seama de adevarul acestor vorbe. Asa mi s-a intamplat si cu Olimpiada 2.0, cand am vazut castigatorii sau, si mai recent, cu admiterea la master, cand m-am gasit pe lista celor admisi la buget.
In seara aceasta este premierea participantilor la Olimpiada 2.0. De cand am inceput sa particip la concursuri de orice tip (primul a fost un concurs de circulatie rutiera, in clasa I), ador festivitatile de premiere. Si nu le ador pentru ca neaparat am castigat de fiecare data vreun premiu, ci pentru faptul ca am admirat intotdeauna persoanele care au incredere in ele pana la capat...

O scurta constatare

Nu stiu despre ce voi scrie in acest post. Nu am nicio idee, dar sunt sigura c-o sa vina una pe parcurs. Goana dupa master m-a tinut departe de tentativa mea de blog si aproape de cozi interminabile, de proasta organizare. E ciudat cum se adevereste de fiecare data expresia aceea "cizmar cu cizme rupte" si, deci, cum la o facultate unde inveti, printre altele, despre organizarea unui eveniment, sa domneasca dezordinea, managementul ineficient, proasta comunicare, dezinteresul fata de clienti pe sistemul "ei au mai multa nevoie de noi decat avem noi de ei".

Tichetul Clientului Perseverent

"Nu ai aflat inca de tichetul de fidelitate KFC ?", asa suna sloganul ofertei "Tichetul de Fidelitate".

Chiar nu stiam, din pacate pentru mine, de tichetul de fidelitate KFC in momentul in care am citit pe site-ul KFC Romania despre acest avantaj oferit clientilor cu adevarat fideli lantului KFC.

The point is: Solicitati angajatilor de la KFC tichetul de fidelitate, iar la a saptea vizita veti avea parte de o consumatie gratuita in valoare de 5 %, din cumulul celor 6 consumatii precedente!

Sfatul meu: Consumati cat mai mult, de cat mai multi bani la cele 6 vizite la KFC pentru a va bucura mai placut de generozitatea si de savoarea KFC!

Scoate tichetul Gusto Pass sa nu ramai fara glas!

KFC este noul adversar al crizei si al pierderii vocii din cauza tipetelor de bucurie!

Cu doar 1 tichet Gusto Pass in valoare de 8, 48 sau 8, 72 de lei, din oricare oras cu restaurant KFC, poti savura 1 meniu KFC , la alegere dintre urmatoarele 4 variante:

Meniu Snack Box 1 - 1 bucata de pui, o portie mare de cartofi, o bautura Pepsi 0,3L

Meniu Snack Box 2 - 2 Crispy Strips, o portie mare de cartofi, o bautura Pepsi 0,3L

Meniu Snack Box 3 - 2 Aripioare picante, o portie mare de cartofi, o bautura Pepsi 0,3L

Meniu Snack Box 4 - 3 Minifileuri, o portie mare de cartofi, o bautura Pepsi 0,3L

Eu deja am o dilema: sa aleg unul dintre aceste 4 meniuri sau sa consum deodata 4 tichete?:D

Your CV at KFC

V-ati gandit vreodata de ce s-ar merita sa lucrezi la KFC? V-ati gandit vreodata de ce angajatii KFC au mereu zambetul pe buze? Eu m-am gandit si am cercetat putin de ce s-ar intampla toate astea, fara a exagera sau a juca teatru comercial. Ei bine, la KFC angajatii beneficiaza de un pachet salarial atractiv, de tichete de masa, de 50% reducere la servirea mesei in cadrul restaurantelor KFC, de training specializat, dar si de prime si premieri in functie de realizari.

Tot ce trebuie sa faci este sa completezi CV-ul online la sectiunea Cariere si sa dai un sent. Vorba lor, "de aici inainte, totul depinde tine".

Cum sa mananci la KFC cu mai putini bani

Astazi o sa va vand un pont pe care il aplicam eu uneori din cauze financiare sau din lipsa de timp. Pentru ca de cand l-am vazut pe manerele din metrou m-am indragostit de el, m-am tot gandit cum sa ma bucur de cat mai multe Crispy Sandwiches cat mai des, cu mai putini bani si fara a ma deplasa de fiecare data dupa 2-3 portii. Si intr-o zi binecuvantata mi-a venit ideea salvatoare. Avand in vedere ca acest sandwich, care face parte din categoria produselor economice de la KFC, contine o chifla, o fasie de pui picanta, maioneza, rosii si salata iceberg, mi-am luat eu singura 8 Crispy Strips de la KFC-ul Orhideea, dar nu inainte de a-mi cumpara din hipermarket 8 chifle cu forma celor de la sandwich-ul mult dorit, o salata verde, cateva rosii si un tub de maioneza. M-am dus acasa frumos si mi-am construit primul meu Crispy Sandwich a la Denisa. Nu va pot descrie cat de incantata am fost. Le puteam lua frumos la pachetel la facultate sau pe unde aveam de mers, fara sa ma opresc de fiecare data la vreun KFC, sa stau la rand si, mai ales, fara sa dau 8X4 lei pe 8 sandwich-uri, ci doar 15,5 lei pe cele 8 crispy strips, 4 lei pe o salata care imi ajungea la mai mult de 8 portii, 1 leu pe doua rosii si cam 7 lei pe o maioneza care, de asemenea, ma tinea o gramada de timp, in total 27, 5 lei in loc de 32. Ceea ce inseamna ca poti manca 8 sandwich-uri cu cripsy cu doar 27, 5 lei, suma din care 7 lei dati pe maioneza sunt o investitie pe termen lung.
Sper ca o sa va prinda bine ideea mea in situatiile in care buzunarul vostru va deveni mai aerisit. Pofta buna!

Iti fac pofta de un...Krushers?

Nu stiu altii cum sunt, dar eu abia astept sa ajung la un KFC sa incerc noua inventie marca KFC. Am citit pe numeroase site-uri (capital.ro, prwave.ro, comunicatemedia, foodandbar.ro etc.) si pe blogul KFC Romania despre lansarea produsului Krushers.
Romania este cea de-a sasea tara dintre cele 109 de tari din lume in care a fost introdus pe piata acest produs unic si de succes. Daca va intrebati ce este Krushers, atunci imaginati-va un mix de crema cu fulgi de gheata si de sos din cele patru arome (ciocolata, caramel, capsuni si maltesers) disponibile pe piata romaneasca de pe 5 august, in Sibiu si 6 august, in Bucuresti. De retinut ca produsul se vinde intr-un pahar de 300 ml si costa 6,5 lei. Mie deja imi vine sa ma imbrac si sa ma duc pana la cel mai apropiat KFC, avand in vedere cat de pofticioasa si curioasa sunt.
Pana atunci imi satisfac pofta cu ceva informatii din blogosfera tarilor care se bucura de ceva timp de minunata bautura-desert. O clienta din Filipine mentioneaza ca, in tara ei, Krushers este disponibil in trei variante: caramel, capsuni & banane si prajituri & crema si ca bautura cu iaurt chiar isi merita banii. De asemenea, pe un blog asian de nisa (arta culinara) feedback-ul dupa consumarea unui Krushers este pozitiv si denota entuziasm. Si reactiile bune de pe bloguri cu privire la gustul si savoarea produsului Krushers continua.
Acum va las si sper ca v-am facut si voua pofta de Krushers, ca mie mi-am facut deja!

Povestea tatalui aripioarelor fermecate

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, nu s-ar mai fi povestit, pe un taram al tuturor posibilitatilor, o familie cu doi baieti si o fata. Si erau fericiti toti cinci, pana intr-o zi, cand tatal celor trei copii nu mai vazu lumina zilei. De atunci, mare tristete se abatu asupra familiei Sanders, caci asa se numeau. Mama se vazu nevoita sa lucreze, pentru a le oferi copiilor ramasi orfani de tata un codru de paine si un blid de mancare gatita in fiecare zi, lasandu-i pe cei doi mezini in grija fratelui lor mai mare, Harland. Fiindca celor mici le era foame pana seara cand se intorcea mama lor de la lucru, Harland in varsta de sase ani, pe atunci, incepu sa le gateasca zilnic ceva de mancare, astfel incat, in doar un an, micutul Harland invata sa prepare atatea mancaruri cat ar fi invatat un bucatar adevarat in zece.
Cand Harland implini doisprezece ani, iar mama sa se recasatori, acesta se hotari sa plece in lume. Baiatul se apuca sa lucreze in alte imparatii decat cea careia apartinea familia lui si indeplini cu drag pe unde fu aproape orice indeletnicire care i se oferea, caci era harnic si ascultator ca o fata. Incetul cu incetul si cu munca cinstita, Harland agonisi galbeni pentru a-si deschide un fel de popas, intr-o regiune numita Kentucky. Avand deja patruzeci de ani, Harland reveni la vechea sa pasiune: gatitul. Si le gatea numai bunatati din pui celor care faceau un scurt popas la locuinta sa, servindu-i chiar la masa din casa lui. Dar cu timpul, fiindca veneau tot mai multi oameni, nu neaparat calatori, pentru a se infrupta din bucatele sale, Harland se vazu nevoit sa-si deschida un han in care sa-i bucure pe toti doritorii de mancarurile sale. Vreme de noua ani, barbatul lucra la reteta sa unica, cu unsprezece ierburi si mirodenii secrete si o facu mai buna ca niciodata. Bucatile de pui gatite de Harland erau cele mai bune din tinutul Kentucky si in scurt timp, li se duse vestea in toate regatele de peste cele dousprezece mari. Cine manca din aripioarele de pui "fermecate", caci asa li se zicea, se indragostea pe loc de gustul nemaiintalnit vreodata de cineva. Stirea aceasta ajunse si la urechile Imparatului, care il facu numaidecat pe Harland Sanders "Colonel al Tinutului kentucky". Si astfel ajunse Colonelul Sanders cel mai cunoscut bucatar al tuturor taramurilor si regiunilor, iar aripioarele si bucatile sale de pui cele mai gustoase si gustate de pe intregul pamant si tot astfel trai fericit pana la adanci batraneti datorita pasiunii si muncii sale. Si am incalecat pe o aripioare picanta, si v-am spus o poveste unica si adevarata.

De ce la KFC totul este bine pus la punct

Daca ati fost macar o data intr-un local KFC (si e foarte probabil ca ati fost, avand in vedere ca in Romania aproape 10 milioane de clienti pe an calca pragul unui restaurant KFC), sigur ati remarcat modul deosebit in care sunteti tratati de catre angajatii de la case. Acestia respecta cu sfintenie cultura organizationala a companiei, sintetizata prin principiile "How we work together", in numar de opt. Primul dintre ele este Customer Mania. Suna pompos, dar el nu vrea decat sa transmita ideea ca la KFC ti se da intotdeauna mai mult decat te astepti: zambet, respect, profesionalism, calitate, oferte si promotii mai mult decat inspititoare, servetele umede pentru a-ti dezinfecta mainile inainte sa mananci, ambalaje si pungi gratuite pentru mancarea la pachet etc. KFC promoveaza in randul valorilor sale si Increderea in oameni, adica angajatilor KFC le sunt incurajate ideile originale. De asemenea, lucratorii sunt sarbatoriti cand au realizari, totul in marea echipa KFC stand sub semnul Recunoasterii. Dar pentru a avea realizari, angajatii au bineinteles nevoie de Instruire si Suport in desfasurarea sarcinilor. La acestea se adauga Responsabilitatea cu care este tratat fiecare client din restaurantele KFC.
Toate principiile de pana acum indica caracteristica de baza a culturii organizationale KFC: Perfectiunea, iar la ea nu se poate accede decat printr-o Energie Pozitiva si o Munca in Echipa adevarata.

O zi completa

8:30- ma trezesc;
8:31- ma bag la somn la loc caci inca ma resimt in urma calatoriei cu CFR-ul, cu acceleratul Iasi-Bucuresti, cu eternele scaune de NAVETA puse pe o ruta de 400 de km, adica de DOAR 7 ore de mers cu un tren romanesc.
10:00- ma trezesc de tot avand o treaba pe care nu am mai avut-o vreodata: sa-mi cumpar singura mobila.
Trebuia sa iau 102-ul sa ajung pe str. Giurgiului, de unde trebuia sa mai merg nitel pe jos pana pe straduta Actiunii, unde se afla depozitul ("nu spui care, depozit important"). Dar statia de unde trebuia sa iau 102-ul (nu spui care, statie importanta, insa eu mi-s paranoica) nu avea casa de bilete, iar eu nu aveam abonament RATB facut. Ma duc la statia din sens opus a 102-ului, sa iau "belet", ca aveam multe statii de mers cu el si vazusem pe linia aia chiar cu o seara inainte control. Traversez o ditamai intersectie complicata, mai merg putin pana la statie, ajung, iau "belet" si ma intorc prin aceeasi intersectie, asteptand la fiecare semafor. Ajung in statia cu pricina. Vine un 102 a la sardine. Nu ma bag, mai astept, doar n-am innebunit pe caldura aia sa ma fac piure. In timp ce astept 102-ul, un om de serviciu de la Universitatea Haretista se apuca de udat "gazonul", la rugamintile doamnei de la chiscul de ziare. De fapt, aceasta il rugase sa scoata furtunul din facultate, sa se faca ca uda gazonul, dar de fapt, sa dea la maxim jetul de apa astfel incat sa-i mute ei excrementele efectuate pe timp de noapte fix langa taraba ei. Evident, nenea a inceput sa ude cu ditamai jetul pe multi neatenti din statie, care au inceput sa protesteze in stilul cat mai pitoresc cu putinta.
11: 30- tot intreb in 102-ul mai gol, chiar cu locuri, pe care il luasem, cat Dumnezeu mai merg cu el, ca tot mersesem ceva statii. Intreb pe un om care parea mai normal, nu prea stia. Imi raspunde o tiganca emancipata (adica de aia imbracata cu haine de firma, fake sau nu, cu cercei rotunzi de aur cat capul elefantului, mirosind bine etc.) si foarte amabila, de altfel. Nu-mi venea sa cred ca exista si oameni din aceasta natie atat de amabili si cumsecade. Noroc ca era urmatoarea statie, ca deja se asezase la povesti cu mine despre ce a vrut ea sa-si cumpere din acel depozit.
Ajung in sfarsit la destinatie. Nu mai avea ce voiam eu. Transportul se plateste daca nu cumperi de o anumita suma, plus ca se efectueaza livrarea dupa chiar cateva zile de la achitare. O innebunesc pe aia de la biroul de informatii cu tot felul de intrebari, care, de altfel, se uita foarte uimita la mine, nestiind de unde mai scot atatea intrebari.
Plec suparata. Chiar cand vreau si eu sa iau ceva, nu mai au. Mai fac vreo jumatate de ora pana in statia de unde am plecat. Iau metroul pana la Universitate, sa-mi fac abonamente. Acolo, ce sa vezi. Casa de la Universitate pentru elevi si studenti este inchisa pana la inceputul lunii septembrie. Au mai ramas deschise doar cele de la Unirii. Ies sa-mi fac macar la RATB si iau 61 sa ma duc pana in Cora Lujerului (336 il evit, ca e aglomerat, dar, mai ales, ca in ala mi-a furat mie telefonul in anul I). Ajung in Cora cu chiu, cu vai. Aici niste mobila cam uratica, zgariata, cu defecte, paturi fara somiere, transport gratuit pentru articole voluminoase,dar degeaba, erau prea uratele majoritatea.
Imi iau jucariile si plec si de aici. Intre timp, aflu ca mai exista un depozit ca primul prin zona aia, bine, mult spus zona aia, tocmai la Valea Cascadelor. Iau 41 pana la Plaza. De acolo 8-ul. Si merg, si merg pana ajung. Acolo, ce sa vezi, se vindeau ca painea calda ceea ce voiam eu sa-mi cumpar, erau la promotie. Iau ditamai carutul; abia puteam sa-l urnesc gol, daramite plin. Dupa o ora, termin si eu cu facturile, plata transportului, impinsul carutului prin magazin etc. etc., detalii birocratice.
Plec spre casa. Iar acelasi drum cu 8-ul, cu 41. Vad cum un barbat isi batea sotia in plina strada cu pumnul sub coaste. Am proasta inspiratie sa nu iau metroul si sa ma urc intr-un 61 din nou. Merge ca mintea unui prost. Iau spre Unirii, ca sa nu schimb pe la suprafata, 123-ul. Mare greseala. La Eroilor, nunta cu hummere si lautari. Am uitat de cele doua pitipoance tiganci veritabile din 61, imbracate fix ca pe site-ul cu pricina. Se duceau la cununie. Probabil la nunta de la Elefterie.
Ajung acasa. Ma bag direct sub dus. Cred ca o sa ma doara picioarele o saptamana. Se face ora meciului. Desi pana acum vreo trei ani tineam cu Steaua, acum nu mai tin cu nimeni. Am emotii pentru Dinamo. Nu-mi vine sa cred ce s-a intamplat. Faza cu penalty-uri imi place cel mai mult intr-un meci de fotbal. Se intampla minunea. Incep artificiile, petardele pe afara, iar eu ma simteam ca de revelion.
Pun capul pe perna, adorm instantaneu, caci am avut parte de o zi completa.

Legatura KFC-ului cu paranoia

Se anuntase intr-o seara la masa un var pe care nu-l mai vazusem de mult. Stiind ca varul cu pricina nu este unul prea certat cu mancarea, ba mai mult, i se spunea in copilarie "Matei Rotofei" - asta ca intelegeti mai bine de ce invitat aveam parte, am constatat imediat ca trebuia sa-l servesc cu ceva sanatos si bun. Si fiindca, cum v-am zis, nu sunt cu foarte multa vechime in bucatarie, m-am gandit sa ies rapid din situatia buclucasa cumparand doua meniuri Crispy Strips, la care am adaugat ca "intro" un fel de aperitiv cu ce mai aveam prin frigider.
Veni varul, ne asezaram la masa si incepuram cu aperitivul, cum e normal. Ne-am instalaram noi in farfurii branzeturi, muschiulet si legume, cand, deodata, atentia imi fu total acaparata de un lucru: varul carabanea in farfurie nu numai din aperitiv, ci si din platoul pe care asezasem estetic (macar la asta ma pricep si eu) crispy strips de la KFC. Uimita, il intreb si eu daca el mananca strips cu aperitiv, la care el imi spuse scurt: "Nuuu, dar... daca nu mai raman?!", asta avand in vedere ca eu imi pusesem in farfurie doar primul fel, iar la masa nu eram decat noi doi.

Morala: Crispy Strips de la KFC sunt atat de savuroase incat nasc paranoici!

KFC se ofera drept cobai in blogosfera!

KFC asezoneaza in aceasta toamna gustul lasat in urma de o comunicare eficienta si inteligenta! A inceput Olimpiada 2.0! Online-ul romanesc beneficiaza prin acest concurs de o posibilitate de dezvoltare nu prea des intalnita, in timp ce pasionatii de blogging, microblogging si PR isi pot exersa abilitatile de comunicare si persuasiune diseminand in mod creativ si adecvat publicului-tinta informatii despre partenerul olimpiadei - KFC.
Asudatul in timpul postarilor care mai de care mai originale poate fi rasplatit tot cu un tip de sudoare: cea produsa atunci cand mananci cu pofta gratis la KFC datorita voucherelor castigate orice tip de meniu comanda stomacelul tau. Daca v-am facut pofta si aveti destule servetele de-a lungul concursului (ca dupa aceea o sa aveti de la KFC), hraniti-va deocamdata cu mai multe sosuri informationale de aici. Pofta buna!

KFC-ul si salvarea antitalentelor gastronomice

Nu prea stiu sa gatesc, ca sa nu zic deloc eufemistic ca "habar n-am sa gatesc" altceva decat cele doua lucruri pe care le face oricine: cartofi prajiti si ochiuri. Dar lipsa practicii mele intr-ale bucatariei este datorata faptului ca nu resimt aceasta problema ca fiind o problema reala. De obicei, cand imi era foame si nu aveam chef sa fac nici macar "delicatesele" stiute, dadeam repede fuga la KFC; la KFC Beldiman, daca eram intr-o pauza la facultate, adica pe la Universitate sau la KFC Orhideea, daca eram in camera mea cocheta din Grozavesti. Era o placere sa fac o scurta plimbare salivand pana la incaperea cu bunatati aburinde. Cand ma nimeream prin pauzele de pranz dintre cursuri, imi luam mereu 2-3 Crispy Sandwich (yumiii) sau un Twister (yumii din nou), iar cand eram "acasa" ma abonam la un meniu Crispy Strips sau Aripioare Picante. La acestea din urma cred ca niciodata n-am rezistat sa nu schimb portia normala de cartofi prajiti si de suc cu doar 1,5 ron. Ba mai mult, tentatia de a ma bucura mai mult de gustul KFC ma facea sa ader rapid si la Tasty Bonus, prin care, doar cu 3, 99 ron mai devoram 2 crispy strips.
Acum sunt in orasul meu natal, dar abia astept sa ajung miercuri in Bucuresti, desi voi locui in alta zona. Nu voi mai fi aproape nici de KFC-ul din apropierea Cismigiului, pentru ca am terminat facultatea (Comunicare si Relatii Publice din cadrul Facultatii de Litere de la Universitatea din Bucuresti, pentru cei curiosi) si nici de cel din Carrefour Orhideea, pentru ca nu voi mai sta in Grozavesti. Noroc ca cei de KFC au multe sedii in Bucuresti si bine raspandite, astfel incat sa ma reorientez rapid catre locul de unde voi cumpara de acum inainte. Dar pana sa ajung la KFC-ul de la Unirii, ma duc prin bucatarie. Am vorbit de crispy strips de am provocat o ploaie torentiala in gura mea, asa ca ma duc sa vad ce pregateste mama de mancare. Stiu, frustrant, vorbesc de KFC si imi si/sau va fac pofta, dar recurg tot la mancarea gatita. Ce sa fac pana vin in Bucuresti, daca nu stau intr-o metropola KFC-iana?

Eu - cateodata si intotdeauna

Cateodata e placut sa stai in nestire, uitat pe pat cu telecomanda in mana. Cateodata mi se pare relaxant. Internetul a inceput sa ma oboseasca si sa ma plictiseasca uneori. Lipsa televizorului din anii de facultate probabil isi spune oful.
Cateodata gandesc prea mult. Cateodata gandesc total opus majoritatii.
Cateodata exagerez cu unele lucruri tocmai pentru ca le gandesc prea mult si le vad si le vreau in viata mea intr-o stare pura, inexistenta.
Cateodata ma apuc de scris aici fara a avea vreun subiect, gand in minte.
Cateodata imi si iese un text coerent si unitar.
Cateodata cred ca sunt prea perfectionista. Cateodata mint voit. Asa am mintit acum. Nu sunt perfectionista doar cateodata, ci intotdeauna. Iar asta pot sa zic ca e unul dintre cele mai mari defecte ale mele.
Cateodata sunt prea incisiva cu ceilalti. E felul meu de a protesta in ceea ce priveste ipocrizia multor oameni din jur.
Cateodata imi dau seama ca nu ma pliez prea bine pe lumea aceasta. Nu-mi place sa ma dau in bazdaganiile alea din parcurile de distractie, nu-mi place sa intru in mare, nu-mi place sa ma expun unor asa-zise plinuri de adrenalina. Pentru mine nu reprezinta decat stres si neplacere astfel de activitati.
Cateodata cred ca am imbatranit. Cateodata cred ca sunt plictisitoare, ca acum. Cateodata sau nu, dar macar intotdeauna eu.

Odata - Azi - Maine

Sunetul gazelor libertine patrunde suav in incaperea luminata de un monitor in locul bietului felinar. Jurnalul micut, bine inchis si ascuns de odinioara e inlocuit de o foaie alba, colorata, care nu exista. Degetele alearga ca intr-un joc bine stiut, in timp ce stiloul zace intr-un suport vechi si e uscat de tot de cand nu i-am pus cerneala. Radierele au iesit la pensie, backspace-ul, ceva mai tanar decat ele, le-a luat locul de munca fara sa le ofere nicio sansa la supravietuire. Telefonul fix suna foarte rar spre deloc. Nici macar nu stiu numarul de la el pe de rost, cum il stiam odata pe cel de la singura retea de telefonie care exista. Cartile au fost si ele cam parasite din pricina celor electronice mult mai usor de achizitionat. Colectia de reviste si ziare nu a mai fost intregita de ani de zile. Acum citesc orice publicatie online, cu precadere dupa ora 12 noaptea sau dimineata (tot 12) cand ma trezesc.
Incerc sa-mi imaginez unde s-ar putea ajunge. Nu vom mai gati. Vom descarca mancare de pe net cu ajutorul unor tigai incorporate in unitatea centrala. Nu ne vom mai spala in baie, sub dus sau in cada. Ne vom balaci in vreo piscina 3D de pe net. Nu vom mai calatori ca inainte. Vom merge oriunde dorim gratis, cu ajutorul unui ghid virtual. Nu vom mai avea copii. Vom juca Sims in disperare. Dar de iubit, vom mai iubi? Vor mai exista cine romantice, plimbari prin parc sub lumina lunii de vara, rasarit la mare imbratisati de frig pe nisipul umed?

O noua experienta, noi invataminte

Imi era foarte dor sa scriu pe bloguletul asta citit de foarte putina lume. In tot timpul acesta in care nu mi-am mai expus gandurile aici, am incercat sa-mi gasesc linistea de dupa un an greu. Dupa ce mi-am gasit-o, mi-am dat seama ca e timpul sa-mi caut de lucru. Dupa ce nu mi-am gasit, am decis sa mai astept si sa fac ceva util si placut. Si am fost la o scoala de vara, cum mai fusesem si alte dati. A fost o experienta foarte placuta, desi cand a venit timpul plecarii, nu prea aveam chef sa bat atata drum pentru a invata ceva alaturi de niste necunoscuti, cu toate ca avea sa se intample la mare (eu ador marea). Dar atunci cand nu te astepti la surprize placute ai parte de ele.
Am sa incerc sa desprind cateva lucruri pe care le-am constientizat eu la aceasta scoala de vara si care imi pot folosi mai departe in viata. Am invatat ca:
1. mai exista ceva oameni deosebiti care se pot purta frumos cu tine fara a avea vreun interes meschin;
2. poti intelege teorii seci prin jocuri puerile;
3. oricati ani am avea, vom fi mereu niste copii dornici sa se joace unii cu ceilalti;
4. mai exista oameni educati si politicosi, in ciuda procesului de cocalaricizare si pitipongizare;
5. exista si dascali cu metode moderne de predare;
6. trebuie sa am mai multa incredere in mine;
7. exista oameni pentru care iubirea nu tine cont neaparat de aspectul fizic;
8. oamenii cu initiativa si cu vointa puternica pot face lucruri frumoase;
9. mai exista oameni care chiar cred ca pot schimba ceva in tara asta;
10. se observa diferenta de mentalitate la nivel de regiune si la nivel educational;
11. poti face echipa foarte buna cu niste oameni pe care nu-i cunosti atunci cand exista entuziasm si seriozitate;
12. abilitatea de a convinge oamenii vine dupa experiente numeroase;
13. lipsa de comunicare e cauza principala a multor probleme;
14. nu trebuie sa ma stresez mereu pentru orice lucru;
15. utilul chiar se poate imbina cu placutul;
16. a sti sa folosesti cuvintele potrivite este arta convietuirii.

Am invatat mult mai multe lucruri, dar care nu imi vin acum in minte sau pe care vreau sa le pastrez doar pentru mine, din motive egoiste si paranoice. Daca imi amintesc ceva din prima categorie, promit sa le adaug.

Tanar absolvent de facultate alias tiganul la poarta integrarii sociale

In calitate sau, mai bine-zis, in pozitia defavorabila de recent absolvent de facultate caut serviciu adecvat pregatirii mele profesionale sau, mai bine-zis, multitudinii de teorii pure, aspirante la statutul de a fi aplicabile. Aproape toate anunturile de job-uri prezinta invariabil trebusoara cu 1-2 chiar 3 ani de experienta, de truda intr-o agentie, atentie, reala din domeniu. Tu - ca student care nu s-a ingramadit in asociatii studentesti sa-si dovedeasca vitejia, ca student care a incercat vreo 2-3 job-uri partime nelipsite, cred eu, din colectia fiecarui student contemporan (promoter, call-center, junior sales etc.), te trezesti in miezul junglei pietei de munca ca tiganul in societatea romaneasca. Nu vrei sa fii inclus in aceeasi oala cu cei care termina o facultate si care nu au habar nici de conceptele esentiale ale domeniului, vrei sa demonstrezi ca, daca esti luat in serios si indrumat, poate chiar esti capabil de lucruri bune si marete. Si tiganul dornic sa-si gaseasca un loc de munca cinstit trece prin aceleasi chinuri: eticheta de tigan il urmareste fantomatic oriunde s-ar duce sa-si incerce norocul.
Astazi faptul ca ai 2-3 ani de cine stie ce tip de experienta in domeniu e mai important decat studii la zi in domeniu. Nu zic mai mult, ca ma enervez si stau prost cu nervii dupa licenta asta:).

Unde-s parintii postcomunisti?!

Frustrarile ne imping catre vicii. Conflictul dintre doua generatii poate deveni o frustrare permanent activata. Personal, nu reusesc sa inteleg de ce parintii nu se adapteaza la noile realitati. Lumea e in continua schimbare, iar ei continua sa traiasca potrivit acelorasi mentalitati de sute de ani. Reiese din start ca ceva nu e logic. De ce nu ne imbracam ca pe vremea lui Pazvante Chioru' daca mentalitatile in legatura cu modul de a trai sunt aceleasi?!
De ce recurgem la noile tehnologii, la beneficiile civilizatiei daca gandim la fel ca stra-stra-stra-bunicul bunicului? Sa lasam naibii atunci modernitatea pentru aerul patriarhal al nuntii cu zestre, al petitului si al altor obiceiuri cel putin penibile aplicate la contextul contemporan!
Am invatat si in facultate, si pe propria piele ca mentalitatile alea nenorocite, comuniste, de oameni primitivi se schimba al naibii de greu, oricate teorii despre persuasiune si schimbare de atitudine ti s-ar introduce in circumvolutiunile creierului de homo sapiens sapiens. Oamenii raman la nivelul de fiinte fara discernamant si ratiune: se conduc in secolul 21 dupa aceleasi reguli inventate de who knows si le respecta cu strasnicie. Si uite asa umbresc fericirea micutului devenit mare, pentru care teoretic ar face orice numai sa-i fie bine; uite asa il indeparteaza de ei prin propria neadaptare atat de necesara omului pentru a supravietui. Si tot asa ii inculca sentimentul non-libertatii, al presiunii unei dictaturi familiale si se mai intreaba de ce nu se simte copilul apropiat de ei, de ce le ascund diverse mici-mari lucruri, de ce relatiile se racesc.
Din toata polologhia asta cu iz de teribilism aparut din frustrare vreau sa retin doua lucruri: eu nu o sa uit cum e sa fii tanar si o sa fiu candva o mama moderna si apropiata de copiii ei, incat sa-mi povesteasca singuri orice gen de lucruri.
Cu cat ingradesti un copil si cu cat ii spui "nu face asa", cu atat el vrea mai mult sa faca lucrul respectiv si cu atat mai mult se indeparteaza de tine. E chiar atat de greu sa te uiti putin in jur sa vezi in ce timpuri traiesti ca sa fii un parinte de vis pentru copilul tau? Un copil nu-si va crede parintele ca este mai inalt fata de usa decat atunci cand se va lovi de tocul ei, iar unica datorie a unui parinte e sa-si previna fiul, sa-l informeze de partea buna si, mai ales, rea a lucrurilor si sa-l lase sa aleaga si nu sa-i indice drumul cu un gest ceausist deloc agreat de generatia de dupa' 89.

Probleme existentiale

Pana acum ma plangeam ca n-am timp de nimic din cauza invatatului; acum am o groaza de timp si ma plang ca e prea mult liber. Incep sa-mi caut ocupatii cvasi-penibile (de genul - aranjat hainele in sifonier, desi erau destul de aranjate) sa nu ma ia cu depresii. Suntem atat de greu de multumit!
Nimic din ce fac nu mi se pare util. Parca pierd timpul in continuu. Parca il ignor lasandu-l sa treaca la fel cum lasi unul care ti-e antipatic sa treaca pe langa tine pe strada, fara a-i atrage atentia prea mult - sa nu se opreasca la taclale cu tine. Mi se pare pierdere de timp sa stau pe net, pe mess mai ales, pe site-uri, sa citesc reviste etc. Nu stiu ce e cu mine. Or fi sechele ale perioadei anterioare sau pur si simplu am devenit mai matura, mai constienta ca daca vrei sa faci ceva cu viata ta, nu tre' sa stai sa pice totul din cer, ci tre' sa te zbati, sa cauti, sa te infiltrezi, sa te interesezi, sa te preocupi?
Mi-e somn in sfarsit. Am reusit sa ma obosesc incat sa-mi vina somnul pe care acum trebuie sa-l invoc. Ma duc sa meditez la lucrurile astea. Bineinteles, concluziile se vor pierde printre vise confuze si tumultoase. Noapte buna!
P. S.: Maine, adica azi, am de gand sa ma ocup tot cu treburi gospodaresti, dar si sa ma apuc de citit ceva beletristica.

O 9 viata!:)

A 90-a postare, prima zi din noua viata de licentiat in comunicare si relatii publice:D

Un an de munca, vaicareli, zile in care uitam sa mananc, nopti in care uitam sa dorm, zile in care uitam sa ies din casa, nopti in care nu puteam dormi de griji, sute de pagini citite si recitite, sute de randuri scrise si rescrise, zeci de propuneri de iesit la o plimbare refuzate s.a.m.d., ca iar ma plang:D

De astazi incep sa regasesc tot ce e frumos si placut in viata!:D

Imi urez mie si colegilor mei care ma citesc - care stiu prin ce am trecut cu totii - o viata noua, plina de maturitate, intelepciune in decizii, noroc in toate - mai ales in dragoste si in ocuparea unui loc de munca onorabil (pentru ca, plina de modestie fiind, ultimul lucru enumerat cred ca il cam meritam dupa cat am invatat in acesti trei ani deloc usori!). Dar ma rog, nu se intampla prea des sa se potriveasca socotelile de acasa cu alea de la piata:D.

Vreau sa-i informez pe cei care nu stiu exact cu ce se mananca o facultate, ca e incorect, ilogic si nefondat sa faca asemanari, judecati si inferente despre gradul de dificultate al examenelor sau modul de notare de la alte facultati pe baza acelui binecunoscut "am auzit eu ca acolo...".

As mai zice eu vreo doua-trei rautati despre altii de alte facultati unde chiar stiu cum stau treburile, dar ma abtin, n-am foarte multi oameni care ma simpatizeaza - tocmai pentru ca sunt exigenta in relatiile cu ceilalti, critica si daca sunt "calcata pe bataturi" nu uit usor senzatia:).

Vacanta placuta si succes celor cu bac-ul si admiterea la facultate/master! (Aveti grija unde va doriti sa intrati, pentru ca s-ar putea indeplini!).

P.S.: Blogul meu nu ia vacanta, el a avut cat am fost cu licenta:)

L.E.: E tarziu, nu pot dormi de oboseala sau de bucurie, cauza neidentificabila. Cert este ca muzica de afara imi da o nostalgie deja pentru anii de facultate, de stat in gazda/ chirie/ camin (da, am trecut prin toate formele de cazare:D). Dar rasuna a vara, a tinerete...

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost

şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,

cum aş putea întoarce copilul care-am fost

când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul

ca să pricep căderea din somn spre echilibru,

dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul

nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos

şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,

să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os

şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin

chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,

această putrezire mă-mbată ca un vin

căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,

oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute ghearade

şi arcaşii ceţii spre mine îşi reped

săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara! ("Sunt tanar, Doamna"- Mircea Dinescu)

Mai download-ez si eu stari...

Vi se intampla sa aveti mintea goala cand vreti sa scrieti ceva? Vi se intampla sa stiti ca aveti obligatoriu si cat mai repede de facut ceva si sa nu aveti nici cea mai mica idee de chef? Vi se intampla sa vi se zica ca sunteti prea pesimist, prea complicat, prea ranchiunos, prea rau, insuportabil si toate intr-o zi? Vi se intampla sa asteptati un numar de nimic, dar nimicitor si care va poate schimba viata? Vi se intampla sa va dati seama frecvent ca multe lucruri si multi oameni din viata asta nu va lasa sa traiti cum vreti, sa faceti ce va trece prin cap si cand va trece? Nu v-ati saturat de reguli care, oricum, sunt respectate doar de unii (si aia cu sila si teama de pedeaspsa)? Vi se intampla sa mentineti relatii cu oameni pe care nu-i mai apreciati, desi ati remarcat de nenumarate ori ca nu insemnati prea mult pentru ei? Mie nu, eu nu suport sa ma prefac, e prea mare efortul pentru mine. Daca nu (mai) suport pe cineva, pur si simplu il ignor. N-am nevoie sa ma prefac de dragul lumii, mai ales daca am semne clare ca nici acea persoana nu ma simpatizeaza. De ce sa ne ascundem dupa deget? Nu te suport, nu ma suporti, si "buna" e prea mult uneori. Nu inteleg de ce trebuie sa fim ipocriti? Nu inteleg de ce esti condamndat daca nu te supui legii ipocriziei: "ei, trebuia sa-l saluti, asa e frumos, chiar daca sunteti ca apa si uleiul". Ce sa-ti zic? Cine ma obliga? N-am nevoie de recunoasterea nimanui, oricum oamenii nu te percep niciodata asa cum esti. E imposibil. Nici tu nu te stii bine si vrei apreciere? Aprecierile au si ele motivatiile lor. Nu ma apuc sa le insir aici, nu vreau sa fiu facuta si nebuna. Poate ca sunt, poate ca nu. Eu cu mine ma simt binisor, desi nu ma idolatrizez mai deloc. Eu in lumea asta cu fundul in sus nu prea ma simt bine, poate o fi mai cald/ rece dincolo. Stati linistiti, n-am ganduri de astea, imi place mie sa fac pe teribila pesimista!

Un cosmar cu numele Licenta:)

Am scapat de examenul de licenta, dar maine aflam ucigatorul verdict: crima sau doar tentativa. Intre timp, trebuie sa finalizez lucrarica in care facem noi pe savantii. Uf, m-a apucat paranoia, cred ca imi sterg poza de la profil, va imaginati voi de ce.
Acum trebuie sa fac argumentul: de ce mi-am ales eu tema respectiva (pentru ca trebuia sa poarte un nume), de la ce am pornit, unde am ajuns (dintr-un punct anume, logic, dar am facut o rotatie de 360 de grade), ce metodologie am folosit (urechea, asa se canta in general, dupa ureche) si alte chestii de genul.
Urmeaza partea a doua, daca sentinta de maine nu e fatala. Part II se rezuma la o intalnire de gradul 0: noi si Ei.
M-am facut mica. Da, si mai mica decat am fost, sunt si voi fi. Astept finalul cosmarului. Oare poate avea un cosmar happy end?

Auci! Esti moldovean?!

Moldovenii (din Romania) sunt cei mai blamati romani. Peste tot unde ma duc am parte de o intampinare "foarte placuta". La auzul judetului/ orasului din zona Moldovei, omului din fata mea ii apare in coltul gurii o bala de dispret care isi continua efectul cu o replica cel putin retarda: "Aaa, esti moldoveanca, dar n-ai accent!". Da, nu vorbesc cu accent cand sunt in afara zonei moldovenesti, tocmai de asta, limitatilor, sa nu va uitati cand vorbesc la telefon in autobuz ca la purtator de ciuma!
Nu mi-e rusine ca sunt moldoveanca autentica. E adevarat ca nu sunt mare fan accent moldovenesc, dar asta are o explicatie in capul meu. Cred ca graiul moldovenesc cu pronuntiile lui cu 'limba lata", daca stiti despre ce vorbesc, inculca o anumita tendinta in comportament: impulsivitate, agresivitate. Nu stiu daca asa o fi, dar asta imi sugereaza mie accentul nostru. Imi place cum suna limba literara si mi se pare ca te obliga sa fii mai calm cand vorbesti, mai dragut cu ceilalti, etc.
Revenind la atitudinea celorlalti romani cand vine vorba de moldoveni, nu-mi pot explica de ce ne considera demni de dispret, "cei mai vai de capul lor", "tarani", "neghiobi", "necivilizati"s.a.m.d.
Nu pot sa inteleg. Avem in Moldova romaneasca oameni de toate tipurile, ca peste tot. Avem oameni care se comporta ca romanii de peste tot. Avem manelari, rockeri, houseri, cocalari si pitipoance ca peste tot.
Avem insa si o lista imensa de personalitati:
Vasile Alecsandri, Bacau, 1821
Gheorghe Asachi, Herta, Bucovina, 1788
A. E. Baconsky, Cofe, Hotin, 1925
George Bacovia, Bacau, 1881
Sergiu Celibidache, Roman, Neamt, 1912
Ion Creanga, Humulesti, Neamt, 1839
Mihai Eminescu, Botosani, 1850
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Cristinesti, Hotin, 1838
Garabet Ibraileanu,Targu Frumos, Iasi, 1871
Nicolae Iorga, Botosani, 1871
Mihail Kogalniceanu, Iasi, 1817
Eugen Lovinescu, Falticeni, 1881
Horia Lovinescu, Falticeni, 1917
Costache Negruzzi, Trifestii Vechi, Iasi, 1808
Hortensia Papadat-Bengescu, Ivesti, Galati, 1876
Alexandru Philippide, Iasi, 1900
Ciprian Porumbescu, Stupca, Suceava, 1853
Emil Racovita, Iasi, 1868
Alecu Russo, Straiesti-Lapusna,1819
Mihail Sadoveanu, Pascani, 1880
Alexandru Vlahuta, Plesesti, Vaslui, 1858
Ioan Petru Culianu, Iasi, 1950
Nicolae Labis, Valeni, Suceava, 1935
Iosif Sava, Iasi, 1933
George Enescu
Dimitrie Cantemir,
Stefan cel Mare,
Alexandru Ioan-Cuza, Husi
ETC. ETC. ETC.
Avem regiuni incantatoare, cu toate formele de relief posibile in Romania.
Avem tot ce aveti si voi, mai putin gandire limitata de stereotipii si prejudecati!
Asa ca, oltenilor, muntenilor, ardelenilor, banatenilor, maramuresenilor, dobrogenilor si toti care mai sunteti romani, renuntati la atitudinea de dispret si superioritate, ca nu sunteti cu nimic mai presus decat moldovenii!
Iar pentru toti cei care n-au nimic mai inteligent de zis sau de facut referitor la moldoveni, le sugerez sa deschida gura pentru a emite generalizari despre moldoveni abia dupa ce i-au cunoscut pe toti, pentru ca sunt multi care vorbesc despre moldoveni, dar n-au cunoscut decat 2-3, nu foarte placuti si apoi includ toti moldovenii in aceeasi oala.
Mai sunt si aia care spun despre Moldova ca e inapoiata, dar n-au pus in viata lor piciorul pe pamant moldovenesc. Asa as putea sa zic si eu de maramureseni, de exemplu, pe care nu i-am vizitat, ca mi se par indoctrinati ca inca mai poarta in zi de sarbatoare costumele populare. Dar nu zic. Nu am fost acolo, nu i-am putut analiza, ma abtin de la comentarii eronate.
Si inca ceva. Faceti-va arborele genealogic, pentru ca moldovenii sunt irezistibili:D si cine stie ce stramosi de vita moldoveneasca aveti si nu stiati!

Un prieten adevarat!

Priviti si comentati, daca mai este ceva de spus.

Printre oameni gasim tot mai putin spre deloc personaje care sa fie capabile de un comportament asemanator cainelui din clip.

Un astfel de prieten mi-as dori si eu, mai caut printre oameni, daca nu, o sa-mi iau un caine, desi, dupa cateva experiente nu prea placute cu exemplare din aceasta specie, nu sunt prea mare iubitoare de aceste animale. Dar as avea de ce sa fiu...

Euro-viziunea asupra dragostei

N-am urmarit Eurovision in seara asta din ratiuni tehnice (sa nu zic lene sa instalez niste programele de vizionat canale online:D). Asta nu m-a impedicat sa ma informez - din proprie curiozitate - despre cine a castigat, cu cate puncte si pe ce loc s-a clasat Dulcea Romanie.
Ma asteptam ca melodia noastra sa nu incante prea multa lume. Mi s-a parut una dintre cele mai proaste din cadrul selectiei nationale. Avem un talent nemaipomenit sa alegem cea mai nasoala piesa si culmea inconstientei, sa mai si speram sa luam loc bun, dle!
Melodia "The Balkan Girls" mi s-a parut de cacao din toate punctele de vedere (sa ma treaca cu vederea cei carora le place). In primul rand, conceptul de branduire (ma scuzati, sunt inca sub efectul sesiunii, desi abia s-a incheiat) de tara este unul eronat din start. Noi nu suntem balcanici, oameni buni, din cate stiu eu istoric, geografic, cultural. Deci s-a pornit de la o incadrare falsa. "Romanian Girls" ar fi sunat altfel, zic eu (daca tot ne-am luat de ele, macar sa ne facem remarcati), desi o astfel de abordare activeaza stereotipii si prejudecati. In al doilea rand, melodia n-are nimic, dar nimic deosebit, nicio nota specific romaneasca, daca tot se poarta amprenta muzicala nationala, doar o tentativa la un moment dat, inclusa ca nuca in perete. In al treilea, aplicarea fenomenului national (si international) de pitipongeala nu asigura succesul. Europa e o femeie, nu vrea craci despuiati ca nu e lesbiana si nici barbat. Vrea, ca orice femeie, ceva original, care sa genereze in sufletele a mai multor milioane de oameni o traire la unison, o emotie, o tresarire care sa te opreasca din calcatul rufelor sau spalatul farfuriilor si sa-ti acapareze toate simturile, pentru a trai, pret de cateva minute, prin muzica.
O sa ziceti ca "mai lasa-ne cu eurovecinismul asta de concurs!". Bine, te voteaza vecinii, fostii aliati, lingaii etc., dar ca sa ajungi sa castigi cu un total considerabil, ai nevoie de mai mult decat atat. Ai nevoie de o melodie ca asta. Nu le-am ascultat inca pe toate. Nici nu e nevoie. Asta imi transmite deja ceva. Nu e melodie de radio sau de ascultat in metrou. E una dintre acele melodii pe care nu doar trebuie sa le asculti nemaifacand nimic altceva, ci si s-o traiesti la nivelul ei superior, pentru a-i capta mesajul. O melodie e deosebita printr-un ceva care nu poate fi definit. E la fel ca in dragoste. Te indragostesti de o persoana: la o analiza cat se poate omeneste de obiectiv, iti dai seama ca persoana respectiva nu e cea mai frumoasa din lume, nici cea mai desteapta, nu corespunde intregii tale liste de asteptari si, cu toate acestea, esti fericit cu ea. Nu din lipsa de altceva, ci pentru ca are acel "ceva" indefinibil care o face deosebita si te atrage iremediabil.
Din ce am vazut in ultimii 6-7 ani, am observat ca Europa reactioneaza la piese destul de siropoase, melodioase, majoritatea pe tema dragostei, a idilei, a povestii.
Pentru ca "oamenii cred intotdeauna in ceea ce sunt pregatiti sa creada"... si nu in fake-uri, hibrizi si constructe fortate, nenaturale...

Dumnezeu s-a mutat pe blog

Efortul intelectual este cel mai obositor posibil (am avut azi un examen foarte greu). Dar nu despre asta o sa vorbesc.
Citesc in fiecare zi cel putin un blog nou. Si am observat ca oamenii folosesc libertatea conferita de un blog cam in aceleasi feluri: "Aici eu fac legea; eu am intotdeauna dreptate; sunt liber sa scriu ce vreau, cand vreau, despre ce vreau; nu ma intereseaza cine si cati ma citesc, scriu pentru mine, eu sunt atotstiutor etc. "
1. Esti un micut Hitler! Nu te agita, agraveaza "ipohondria iluziilor" tale!
2. Ia si te mira: Si-a facut Dumnezeu blog?
3. Simti nevoia acuta de a face regulile. Cand ai fost mic, probabil ai primit deseori pedeapsa pe scaunel, la colt.
4. Deschide-ti Word-ul! Am eu CD cu Office 2003, ala care nu te enerveaza!
5. Din nou, si-a facut Dumnezeu blog.
Imi displace atitudinea asta de Dumnezeu pe lotul tau de pamant blogosferic. E imposibil sa ai tu intotdeauna dreptate, e imposibil ca parerile tale sa fie cele mai bune si adevarate, e imposibil ca tu sa nu vrei sa fii citit daca te revolti asa impotriva tuturor si esti atat de frustrat si scrii pe un blog. Atitudinea asta mie imi inspira disperarea celui care o adopta.
Dar, e doar o parere. Nu pretind ca e una pertinenta.

Declaratie

E doua jumatate noaptea, sunt singura in camera mea de camin si citesc pentru examenul de luni. Nu e un anunt indecent, e doar o prezentare de circumstante.
Nu-mi place sa stau singura. Ma deprim. Si tot gandindu-ma la asta, mi-am dat seama ca nu-s asa de singura. Am un tovaras de companie ideal: blogul asta; face doar ce-i spun eu, nu comenteaza, nu tranteste usa, nu tipa la mine, nu se uita in niciun fel la mine cand aberez, nu ma judeca de ce nu scriu lucruri mai inteligente, ma accepta asa cum sunt.
E minunat sa stii ca cineva pe lumea asta poate face asta pentru tine fara sa astepte nimic in schimb. E foarte rar asa ceva printre oameni.
Noaptea imi vin gandurile cele mai intelepte si simt suflul vietii. E foarte ciudat.

Epilog de facultate

Nu-mi plac sfarsiturile, de orice fel ar fi ele. Incerc sa iau lucrurile asa cum vin, fara dramatisme si melancolii inutile. Cum bine zicea un coleg la sfarsitul liceului cand toti boceam, de parca murise cineva, "Numai liceul s-a terminat!". Tot asa si acum. Doar facultatea s-a incheiat. Cu scoala n-am terminat-o, urmeaza normal master si cine stie ce alte cursuri vom mai face de placere sau nevoiti.
Acum insa incepe viata dura, cred eu. Trebuie sa incepi sa te intretii, ca n-ai invatat atatia ani degeaba, sa-ti faci un rost, sa incepi sa intelegi valoarea banilor pe care pana acuma ii aduceai in portofelul tau cu un simplu telefon. Iar viata mi se pare cruda. Nimeni nu se uita la ce studii ai, la cate diplome de la tot felul de concursuri, la cate workshop-uri si alte nebunii ai, ci toti te intreaba cata experienta ai in domeniu. Iar cercul vicios incepe. Daca toti angajatorii vor cu experienta, atunci de unde Dumnezeu sa incepi. Ma rog, sa nu vorbesc de lucruri care ma scot din sarite si ma exaspereaza.
Mie nu mi-a placut la liceu. Clasa numai de fete aproape, filologie, profi mai putin profi (dar si profi valorosi), sistem oribil de stresant si de comunist. La facultate mi s-a parut mult mai frumos. Ai stres doar in sesiune, in rest vii la majoritatea cursurilor fara sa te oblige nimeni, de placere. Chiar daca n-a existat asa-zisa solidaritate din liceu, a fost frumos. Oricum, eu nu cred in colegi uniti si altele de genul. Traim intr-o societate individualista. Si intotdeuna va exista tentatia de a nutri sentimente de invidie fata de capra vecinului. Ma rog, asa cred eu.
Incerc sa nu ma gandesc la cum va fi dupa licenta, pentru ca sunt sigura ca voi avea un gol imens si sentimentul "Ok, am terminat si cu asta, si acu' ce fac?Incotro?". Cred ca abia in momente de astea ai contact cu adevarata viata. Bine, noi vorbim mereu ca viata e asa si pe dincolo, dar vorbim de dragul de a vorbi. Habar n-avem. Constientizarea ca tu esti scriitorul povestii tale e terifiant de apasatoare. Cateva cuvinte dactilografiate gresit nu scad valoarea cartii, dar cateva decizii luate fara inspiratie, da. Asta nu inseamna, din nou, ca e sfarsitul lumii. Omul stie sa se impace cu sine si sa fie mereu mandru de el, chiar daca nu e cazul, reflectand in totalitate pozitia de viata "I'm ok, you're not ok."

Viata - un joc monoton?!

E ciudat sentimentul plictiselii. Stiu ca se spune ca oamenii inteligenti nu se plictisesc niciodata. Eu ma plictisesc destul de des si nu ma intereseaza ce concluzie reiese din asta. Ma enerveaza foarte rau ca ma plictisesc. Urasc sa ma plictisesc. In loc de apatie si lipsa chefului de viata, ma incearca greu nervii. Si sondez in interioru-mi sa aflu de ce Dumnezeu ma plictisesc. Si capat o tentativa de argument: am prea multe de facut si nu stiu cu ce sau de unde sa incep sau aparent nimic. Si atunci apare cheful de nimic si indispozitia, si sentimentul "m-am saturat de tot si de toate", viata e banala, pana la urma vrem, nu vrem, oricat de "carpediisti" ne-am da, ajungem sa facem aceleasi lucruri.
Ma enerveaza persoanele care pozeaza in genul "eu fac in fiecare zi ceva nou", "eu nu ma plictisesc niciodata, n-am timp de plictiseala". Am eu rezervele mele de neincredere in ele. Eroii sunt modesti, eu asa zic.
E atat de neplacuta senzatia dezorientarii, sentimentul zadarniciei. Pana la urma degeaba te chinui sa inveti bine, degeaba nu dormi nopti, degeaba te privezi uneori de anumite placeri si lucruri de-ale varstei, degeaba muncesti ca idiotul o viata, degeaba aduni avutii etc., pana la urma, tot murim, cand ne e scris si ne protapim intr-o groapa pana la a doua Venire a Mantuitorului.
Dar jocul vietii ramane probabil un "joc jucat" pentru placere, de dragul lui, ramane amoral, cu reguli incalcate, un joc murdar, limitat in spatiu si timp incerte...

1 Mai MUCitoresc

Nu stiu care e motivul, dar eu, sincer, nu prea agreez sarbatorile astea inventate de om pentru a creste numarul de zile libere, bune pentru distractie. Cred ca daca vrei sa te "distrezi" trebuie doar sa-ti faci timp in program. Chiar avem nevoie noi, romanii, de pretextul 1 Mai ca sa mergem nu stiu unde si sa mancam eternii si urat mirositorii mititei/mici, care, de fapt, sunt cam uriasi? Nu stiu, zic si eu. In Grozavesti azi oriunde iti indreptai nasul simteai imediat imbatatorul parfum autentic romanesc: pe terase, prin spatele caminului, chiar si pe hol. Nu mai pot cu 1 Mai asta si cu toate cretinismele astea de sarbatori. "Vai, e 1 Mai, ce dracu' facem de 1 Mai? Unde pleci? Vai, nu stiu, n-am planuit nimic, sunt disperat! O sa am un 1 Mai ratat!".
Eu chiar n-am facut nimic special si nici n-am simtit nevoia. Daca am chef pot in orice zi sa fac ceva deosebit, iesit din comun, chiar daca nu e vreo sarbatoare anume. De ce o fi nevoie de tipare de activitati de 1 Mai? Nu stiu, dar aici chiar nu inghit porcaria cu traditia, obiceiurile, bla bla. Alea-s doar pentru Craciun si Pasti. Restul......e inventie dobitoceasca.
Propun sa decretam Ziua Lenei, care sa se sarbatoreasca in fiecare zi a anului, cu mici, bere, gratar si tot tacamul, la mare/munte, iarba verde si sa eradicam naibii in felul acesta Ziua Muncii. Si asa poate se satura toti adeptii lui 1 Mai. Mda.

Another exam in "paradise"

S-au mai dus doua... dar mai vin inca sase:
Proiectele in echipa sunt datatoare de nervi. Se intalnesc idei diferite, filtrari si minti complet diferite, obiective distincte etc. care trebuie neaparat sa treaca prin proba de foc a compromisului.
Nu-mi plac proiectele in echipa, nu mi-au placut decat cele de la cultura civica, cand, sub presiunea celor cateva minute in care trebuia sa facem brainstorming, nu mai aveam timp sa disecam ideile prea mult si sa le gasim defecte.
Ma enerveaza cand trebuie sa-mi fac programul dupa ceilalti si ma enerveaza cand cineva nu e pasionat de ceea ce face si nu pune suflet in ceea ce intreprinde. Eu, de cele mai multe ori, daca ma apuc de un lucru, vreau sa-l fac cat de cat bine, sa fiu multumita de el.
De exemplu, blogul acesta nu are cel mai bun design, nu e facut ca la carte (cu pozitionarea elementelor componente astfel incat sa fie foarte usor de citit, cu feedback la cat mai multe comentarii, cu tot felul de gadget-uri necesare unui blog bun s.a.m.d), fiindca nu este acesta scopul meu. Nu vreau un blog "de performanta", vreau un loc in care sa-mi expun niste idei, sa ma relaxez scriind, un loc in care cei interesati mai mult sau mai putin de ce gandesc sa ma poata citi oricand. Faptul ca blogul meu nu arata extraordinar nu inseamna ca nu e facut cu drag, cu placere si pasiune.
Avem tendinta sa emitem niste judecati total aiurea. Daca X are un asemenea prieten, inseamna ca e in felul y. Daca X se imbraca in modul y, inseamna ca e nu stiu cum. Daca X spune nu stiu ce prostie, inseamna ca e de Y ori mai prost decat il credeam. Si tot asa. Daca X face nu stiu ce la un proiect, inseamna ca e tocilar/retard/superficial.
De multe ori mi s-a intamplat sa constat cat de mult ne amagesc judecatile de felul acesta. Nu toate lucrurile sunt albe si/sau negre. Exista mii si mii de nuante. Exista mii de circumstante, de factori de moment care pot influenta o actiune. Si nu in cele din urma, exista sute de mii de cuvinte, dar niciunul la fel de graitor ca un gest.

Doar cei vii la propriu conteaza?!

Cateodata simti nevoia sa dispari si atunci te indepartezi de lume pentru o perioada. E ciudat: e bine si in acelasi timp trist. E bine pentru ca ai timp pentru tine, sa te aduni, sa-ti limpezesti gandurile, sa te cunosti mai bine, avand in vedere ca suntem in permanenta schimbare; e trist pentru ca imediat poti constata ca extrem de putin persoane isi mai aduc aminte de tine. Cliseele de tipul "nu te vom uita niciodata" spuse atunci cand cineva paraseste lumea aceasta de neinteles isi demonstreaza falsitatea inca dinainte de a fi cazul sa le folosesti. Din pacate, viata pe pamant este prea meschina ca lumea sa stea in loc dupa disparitia cuiva. Nu am facut asta nici dupa cea a Mantuitorului, de ce am face-o pentru un oarecare om mai putin norocos in privinta numarului de zile, pentru un om care a pierdut deja pariul cu materialul?

Bine ca e bine sa facem bine

Se stie bine ca limba romana este prolifica la nivelul sensurilor pe care le poate capata un cuvant, prolifica la fel ca un iepure (ca tot e de sezon animalul asta). Am invatat prin anul I ca "da"- un cuvant atat de simplu, atat de scurt- poate avea sute de implicatii in ceea ce priveste sensul, conotatia. Vreau astazi sa ma opresc la un lexem foarte utilizat de noi toti, in fiecare zi: "bine". Si avem astfel intr-o ordine aleatorie si dupa niste criterii nestiintifice:
= in regula, ok, nu-i nicio problema, in ordine etc. (cand nu ne afecteaza ceva din jurul nostru);
= lasa ca o sa vezi tu, lasa ca iti arat eu ("bine/ bineee", fa tu asta!");
= semn de incheiere a conversatiei ("bine, hai ca am plecat");
= gata, iti ajunge (bine, termin-o!");
= am inteles ce voiai sa spui;
= dar (bine, sa nu uitam de...);
= ma bucur (bine ca ai rezolvat problema!");
= ermetizare ("ce faci?/ bine.");
= un act de normalitate sociala ("e bine sa faci cutare lucru");
= convenabil ("ce bine ar fi sa-mi dea x cursurile!");
= ma calci pe nervi prin ironie ("bine ca esti tu destept!");
= luminita de la capatul tunelului ("o sa fie bine");
Cam atatea mi-au venit acum in minte. Ce ati adauga?

De la Inviere

Fara a fi crestinul model si fara a incerca sa par, nu am inteles niciodata de ce de Inviere trebuie sa mergi la biserica, iar de Craciun nu-i asa musai. Probabil iarna e mai nasol de iesit din casa pentru a te duce la biserica si ai alte treburi, cum ar fi sa te prefaci ca asculti colinde, sa impodobesti bradul, sa-l astepti pe Mosu', in timp ce de Pasti "distractia" e mult mai redusa in activitati posibile. Si atunci cred ca s-a nascut regula "de Pasti facem prezenta la biserica" (chiar daca in restul anului nu cazi niciodata perpendicular pe axa usii ). Si mai e ceva ce nu inteleg. Cum se poate sa te duci de la biserica direct in club? Adica te-a cuprins asa de tare veselia Invierii incat iti vine sa dai numaidecat din fund si ce mai ai si sa-ti exteriorizezi bucuria crestina pe ritmuri mai putin bisericesti. Ma rog, poate nu inteleg eu nimic din toata sarbatoarea asta. Se prea poate.
Am remarcat in seara asta, cum era de asteptat, ca este foarte greu sa lasi telefoanele acasa sau sa le dai pe silentios cand mergi la Inviere. Cum sa te abati de la moda sms-urilor cretine si cauzatoare de diabet? Trebuie sa dai sau sa suni atunci, la "12 si fix", ca altfel nu mai are niciun farmec. Nu esti pe faza. Esti un loser fara pic de abilitati napoleoniene in tine. Si atunci nu-ti ramane decat sa butonezi: lumanarea intr-o mana, mobilul de 10 ori mai scump decat hainele de pe tine in cealalta mana, si-asa se imbina religiosul cu modernul, ca doar suntem fiinte capabile de adaptare. Exista si varianta a doua: esti sunat. Si desigur, in scurtele momente de tacere dintre cantari, citiri si predica, ca sa auda toata lumea adunata ce melodie "misto" ai tu la telefon: "do you hear me when i say ieeeieeieei i am waiting can you answer my call" (melodia aia arhicunoscuta de la unele modele Nokia). Nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi fost sa aiba ringtone o piesa gen "Puya- Misca-te" sau B.U.G. Mafia- "Hoteluri". :))))
Desi imi propusesem sa stau ceva mai mult, nu am putut decat o ora, la slujba de afara, intrucat m-a luat un frig ingrozitor la spate. Imi pare cam rau, caci in noaptea aceasta sunt cele mai frumoase cantari din tot anul, intr-un stil accentuat bizantin.
In fine, Hristos a inviat!

Simulare de discurs religios

Avem nevoie de calmante pentru a suporta stresul acestui secol, stres necunoscut pana acum omenirii in vremurile de nealterata natura. Simulacrele lucrurilor pe care inainte le faceam doar prin prisma credintei in ele ne amagesc astazi ca traim la fel de profund si suntem aceiasi.
In ziua premergatoare eternei Sfinte Invieri avem nevoie nevoie de stupefiante de genul filmelor cu rastignirea lui Iisus. Cine suntem? De ce am ajuns aici? De ce ne ingrijim mai mult de pregatirea indestularii corporale si ne angajam in lanturi de petreceri doar pentru ca sunt "sarbatorile de Pasti?". Stim noi ce sarbatorim? Teoretic, da. Spiritual- ... . Cine ne da dreptul sa simulam ca traim intru Hristos si ca incercam a patrunde cu umila noastra putere de intelegere minunea suprema? E imposibil oare sa lasam trupul in favoarea sufletului prafuit de materialism si confuzie a starilor macar acum? Foloseste la ceva o serie de intrebari lungi, puerile poate pentru unii, patetice pentru altii? Nu stiu si nici nu ma intereseaza ce cred altii. Stiu doar ca as vrea sa las imitatiile la o parte si sa scriu, sa gandesc ceea ce vreau chiar si pentru cateva clipe.
Un profesor distins ne-a spus odata ca regulile de politete inculcate unui individ ajung, cu timpul, sa-l modeleze chiar in sensul acestora. Poate ca daca incercam sa gandim si altfel decat o facem zi de zi cu totii am putea sa ne educam in spiritul neuitarii partii noastre nemuritoare pe care o purtam zi de zi in noi, cu noi, fara a o vedea, fara a o simti decat in stari de maxima bucurie sau intristare.
Paste intru trezirea sufletului amortit!

Sursa foto

10 pericole de Ieri si de Azi

1. La criticat, politica si fotbal se pricepe toata lumea.
2. Intotdeauna vedem paiul din ochiul celuilalt.
3. Judecam imediat pe celalalt fara a empatiza.
4. Ne plangem de mila destul de des in loc sa facem ceva in acest sens.
5. Cand suntem stresati ne enerveaza lucruri pe care inainte nici nu le observam.
6. Suntem pro curentul ecologic, dar daca vedem pe jos o hartie trecem mai departe bodoganind.
7. Nu ne plac ordinele.
8. Ne enerveaza prostii, dar tocmai atitudinea asta ar trebui sa ne puna semne de intrebare.
9. Ne enerveaza tabloidizarea, dar suntem la curent cu "actorii " promovati de aceasta presa patetica.
10. Vrem sa se schimbe ceva, dar nu facem destule pentru asta.

Opreste-te si fa-ti un proces de constiinta relaxant

Am gasit pe blogul Irinei o leapsa destul de interesanta si provocatoare pe care tocmai o citisem la Georgiana. Am preluat-o eu singura pentru ca am vrut sa vad ce lucruri inedite sau obisnuite am savarsit pana acum. Pentru cine are rabdare, iata lista, cu precizarea ca randurile bolduite bifeaza faptele pe care le-am facut mai mult sau mai putin:



01) Bought everyone in the pub a drink

02) Swam with wild dolphins

03) Climbed a mountain

04) Taken a Ferrari for a test drive

05) Been inside the Great Pyramid

06) Held a tarantula.

07) Taken a candlelight bath with someone.

08) Said ‘I love you’ and meant it

09) Hugged a tree.

10) Done a striptease

11) Bungee jumped

12) Visited Paris

13) Watched a lightning storm at sea

14) Stayed up all night long, and watch the sun rise

15) Seen the Northern Lights

16) Gone to a huge sports game

17) Walked the stairs to the top of the leaning Tower of Pisa.

18) Grown and eaten your own vegetables

19) Touched an iceberg

20) Slept under the stars.

21) Changed a baby’s diaper.

22) Taken a trip in a hot air balloon

23) Watched a meteor shower

24) Gotten drunk on champagne

25) Given more than you can afford to charity

26) Looked up at the night sky through a telescope

27) Had an uncontrollable giggling fit at the worst possible moment

28) Had a food fight

29) Bet on a winning horse

30) Taken a sick day when you’re not ill.

31) Asked out a stranger

32) Had a snowball fight

33) Photocopied your bottom on the office photocopier

34) Screamed as loudly as you possibly can

35) Held a lamb.

36) Enacted a favorite fantasy.

37) Taken a midnight skinny dip

38) Taken an ice cold bath

39) Had a meaningful conversation with a beggar

40) Seen a total eclipse

41) Ridden a roller coaster

42) Hit a home run

43) Fit three weeks miraculously into three days

44) Danced like a fool and not cared who was looking

45) Adopted an accent for an entire day

46) Visited the birthplace of your ancestors

47) Actually felt happy about your life, even for just a moment

48) Had two hard drives for your computer

49) Visited all 50 states of USA

50) Loved your job for all accounts

51) Taken care of someone who was shit faced

52) Had enough money to be truly satisfied

53) Had amazing friends - I still have amazing friends

54) Danced with a stranger in a foreign country !

55) Watched wild whales

56) Stolen a sign

57) Backpacked in Europe

58) Taken a road-trip

59) Rock climbing

60) Lied to foreign government’s official in that country to avoid notice

61) Midnight walk on the beach

62) Sky diving

63) Visited Ireland

64) Been heartbroken

65) In a restaurant, sat at a stranger’s table and had a meal with them

66) Visited Japan

67) Benchpressed your own weight

68) Milked a cow

69) Alphabetized your records

70) Pretended to be a superhero

71) Sung karaoke

72) Lounged around in bed all day

73) Posed nude in front of strangers

74) Scuba diving

75) Got it on to “Let’s Get It On” by Marvin Gaye

76) Kissed in the rain

77) Played in the mud

78) Played in the rain

79) Gone to a drive-in theater

80) Done something you should regret, but don’t regret it

81) Visited the Great Wall of China

82) Discovered that someone who’s not supposed to have known about your blog has discovered your blog

83) Dropped Windows in favor of something better

84) Started a business

85) Fallen in love and not had your heart broken

86) Toured ancient sites

87) Taken a martial arts class

88) Sword fight for the honor of a woman

89) Played D&D for more than 6 hours straight

90) Gotten engaged

91) Been in a movie

92) Crashed a party

93) Liked someone you shouldn’t have to

94) Kissed someone so passionately it made them dizzy

95) Gotten married

96) Had sex at the office

97) Gone without food for 5 days

98) Made cookies from scratch

99) Won first prize in a costume contest

100) Ridden a gondola in Venice

101) Gotten a tattoo

102) Found that the texture of some materials can turn you on

103) Gotten divorced

104) Been on television news programs as an “expert”

105) Got flowers for no reason

106) Masturbated in a public place

107) Got so drunk you don’t remember anything

108) Taken illegal drugs

109) Performed on stage

110) Been to Las Vegas

111) Recorded music

112) Eaten shark

113) Had a one-night stand

114) Gone to Thailand

115) Seen Siouxsie live

116) Bought a house

117) Been in a combat zone

118) Buried one/both of your parents

120) Been on a cruise ship

121) Spoken more than one language fluently

122) Gotten into a fight while attempting to defend someone

123) Bounced a check

124) Performed in Rocky Horror

125) Read - and understood - your credit report

126) Raised children.

127) Recently bought and played with a favorite childhood toy.

128) Followed your favorite band/singer on tour

129) Created and named your own constellation of stars

130) Taken an exotic bicycle tour in a foreign country

131) Found out something significant that your ancestors did

132) Called or written your Congress person

133) Picked up and moved to another city to just start over

134) …more than once? - More than twice?

135) Walked the Golden Gate Bridge

136) Sang loudly in the car, and didn’t stop when you knew someone was looking

137) Had an abortion or your female partner did

138) Had plastic surgery

139) Survived an accident that you shouldn’t have survived

140) Wrote articles for a large publication

141) Lost over 100 pounds

142) Held someone while they were having a flashback

143) Piloted an airplane

144) Petted a stingray

145) Broken someone’s heart

146) Helped an animal give birth

147) Been fired or laid off a job

148) Won money on a T.V. game show

149) Broken a bone

150) Killed a human being

151) Gone on an African photo safari

152) Ridden a motorcycle

153) Driven any land vehicle at a speed of greater than 100 mph

154) Had a body part of yours below the neck pierced

155) Fired a rifle, shotgun, or pistol

156) Eaten mushrooms that were gathered in the wild

157) Ridden a horse

158) Had major surgery

159) Had sex on a moving train

160) Had a snake as a pet

161) Hiked to the bottom of the Grand Canyon

162) Slept through an entire flight: takeoff, flight, and landing

163) Slept for more than 30 hours

164) Visited lots of foreign countries- vreo 5, nu chiar asa multe

165) Visited all 7 continents

166) Taken a canoe trip that lasted more than 2 days

167) Eaten kangaroo meat

168) Fallen in love at an ancient Mayan burial ground

169) Been a sperm or egg donor

170) Eaten sushi

171) Had your picture in the newspaper- doar numele, iar poza era de grup si nu mi se distingea chipul:D

172) Had 2 (or more) healthy romantic relationships for over a year in your lifetime

173) Changed someone’s mind about something you care deeply about

174) Gotten someone fired for their actions

175) Gone back to school

176) Parasailed

177) Changed your name

178) Petted a cockroach

179) Eaten fried green tomatoes.

180) Read The Iliad

181) Selected one “important” author who you missed in school, and read

182) Dined in a restaurant and stolen silverware, plates, cups because your apartment needed them

183) …and gotten 86′ed from the restaurant because you did it so many times, they figured out it was you

184) Taught yourself an art from scratch

185) Killed and prepared an animal for eating

186) Apologized to someone years after inflicting the hurt

187) Skipped all your school reunions

188) Communicated with someone without sharing a common spoken language

189) Been elected to public office

190) Written your own computer language

191) Thought to yourself that you’re living your dream

192) Had to put someone you love into hospice care

193) Built your own PC from parts

194) Sold your own artwork to someone who didn’t know you

195) Had a booth at a street fair

196) Dyed your hair

197) Been a DJ

198) Found out someone was going to dump you via LiveJournal

199) Written your own role playing game

200) Been arrested.



Am descoperit ca n-am facut prea multe lucruri inedite pana acum in viata. Probabil pentru ca ma sperii repede, nu-mi place sa-mi risc viata doar pentru adrenalina. Ma consolez insa cu ideea ca nu am ratat numeroase lucruri care se pot face usor.