vineri, 26 iunie 2009

O 9 viata!:)




A 90-a postare, prima zi din noua viata de licentiat in comunicare si relatii publice:D



Un an de munca, vaicareli, zile in care uitam sa mananc, nopti in care uitam sa dorm, zile in care uitam sa ies din casa, nopti in care nu puteam dormi de griji, sute de pagini citite si recitite, sute de randuri scrise si rescrise, zeci de propuneri de iesit la o plimbare refuzate s.a.m.d., ca iar ma plang:D


De astazi incep sa regasesc tot ce e frumos si placut in viata!:D


Imi urez mie si colegilor mei care ma citesc - care stiu prin ce am trecut cu totii - o viata noua, plina de maturitate, intelepciune in decizii, noroc in toate - mai ales in dragoste si in ocuparea unui loc de munca onorabil (pentru ca, plina de modestie fiind, ultimul lucru enumerat cred ca il cam meritam dupa cat am invatat in acesti trei ani deloc usori!). Dar ma rog, nu se intampla prea des sa se potriveasca socotelile de acasa cu alea de la piata:D.


Vreau sa-i informez pe cei care nu stiu exact cu ce se mananca o facultate, ca e incorect, ilogic si nefondat sa faca asemanari, judecati si inferente despre gradul de dificultate al examenelor sau modul de notare de la alte facultati pe baza acelui binecunoscut "am auzit eu ca acolo...".


As mai zice eu vreo doua-trei rautati despre altii de alte facultati unde chiar stiu cum stau treburile, dar ma abtin, n-am foarte multi oameni care ma simpatizeaza - tocmai pentru ca sunt exigenta in relatiile cu ceilalti, critica si daca sunt "calcata pe bataturi" nu uit usor senzatia:).


Vacanta placuta si succes celor cu bac-ul si admiterea la facultate/master! (Aveti grija unde va doriti sa intrati, pentru ca s-ar putea indeplini!).


P.S.: Blogul meu nu ia vacanta, el a avut cat am fost cu licenta:)
L.E.: E tarziu, nu pot dormi de oboseala sau de bucurie, cauza neidentificabila. Cert este ca muzica de afara imi da o nostalgie deja pentru anii de facultate, de stat in gazda/ chirie/ camin (da, am trecut prin toate formele de cazare:D). Dar rasuna a vara, a tinerete...
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute ghearade
şi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara! ("Sunt tanar, Doamna"- Mircea Dinescu)

vineri, 19 iunie 2009

Mai download-ez si eu stari...

Vi se intampla sa aveti mintea goala cand vreti sa scrieti ceva? Vi se intampla sa stiti ca aveti obligatoriu si cat mai repede de facut ceva si sa nu aveti nici cea mai mica idee de chef? Vi se intampla sa vi se zica ca sunteti prea pesimist, prea complicat, prea ranchiunos, prea rau, insuportabil si toate intr-o zi? Vi se intampla sa asteptati un numar de nimic, dar nimicitor si care va poate schimba viata? Vi se intampla sa va dati seama frecvent ca multe lucruri si multi oameni din viata asta nu va lasa sa traiti cum vreti, sa faceti ce va trece prin cap si cand va trece? Nu v-ati saturat de reguli care, oricum, sunt respectate doar de unii (si aia cu sila si teama de pedeaspsa)? Vi se intampla sa mentineti relatii cu oameni pe care nu-i mai apreciati, desi ati remarcat de nenumarate ori ca nu insemnati prea mult pentru ei? Mie nu, eu nu suport sa ma prefac, e prea mare efortul pentru mine. Daca nu (mai) suport pe cineva, pur si simplu il ignor. N-am nevoie sa ma prefac de dragul lumii, mai ales daca am semne clare ca nici acea persoana nu ma simpatizeaza. De ce sa ne ascundem dupa deget? Nu te suport, nu ma suporti, si "buna" e prea mult uneori. Nu inteleg de ce trebuie sa fim ipocriti? Nu inteleg de ce esti condamndat daca nu te supui legii ipocriziei: "ei, trebuia sa-l saluti, asa e frumos, chiar daca sunteti ca apa si uleiul". Ce sa-ti zic? Cine ma obliga? N-am nevoie de recunoasterea nimanui, oricum oamenii nu te percep niciodata asa cum esti. E imposibil. Nici tu nu te stii bine si vrei apreciere? Aprecierile au si ele motivatiile lor. Nu ma apuc sa le insir aici, nu vreau sa fiu facuta si nebuna. Poate ca sunt, poate ca nu. Eu cu mine ma simt binisor, desi nu ma idolatrizez mai deloc. Eu in lumea asta cu fundul in sus nu prea ma simt bine, poate o fi mai cald/ rece dincolo. Stati linistiti, n-am ganduri de astea, imi place mie sa fac pe teribila pesimista!

joi, 18 iunie 2009

Un cosmar cu numele Licenta:)

Am scapat de examenul de licenta, dar maine aflam ucigatorul verdict: crima sau doar tentativa. Intre timp, trebuie sa finalizez lucrarica in care facem noi pe savantii. Uf, m-a apucat paranoia, cred ca imi sterg poza de la profil, va imaginati voi de ce.
Acum trebuie sa fac argumentul: de ce mi-am ales eu tema respectiva (pentru ca trebuia sa poarte un nume), de la ce am pornit, unde am ajuns (dintr-un punct anume, logic, dar am facut o rotatie de 360 de grade), ce metodologie am folosit (urechea, asa se canta in general, dupa ureche) si alte chestii de genul.
Urmeaza partea a doua, daca sentinta de maine nu e fatala. Part II se rezuma la o intalnire de gradul 0: noi si Ei.
M-am facut mica. Da, si mai mica decat am fost, sunt si voi fi. Astept finalul cosmarului. Oare poate avea un cosmar happy end?