miercuri, 25 noiembrie 2009

Marea Dezintegrare

Acum 5 ani, cand am fost pentru prima data in viata mea indreptatita sa votez, abia implinisem 18 ani frumosi, entuziasti, naivi. Am fost foarte fericita ca am fost printre putinii din clasa care erau nascuti in noiembrie '86 si care puteau vota chiar la implinirea acestei varste mult asteptate. Atunci l-am votat pe Basescu. Era alegerea cea mai buna, avandu-l pe Nastase contra-candidat. Am fost si mai fericita cand a castigat Basescu alegerile. Eram chiar fascinata de omul politic Basescu, de spontaneitatea, de modul in care spunea el lucrurilor pe nume, de verticalitatea pe care o inspira, de campania lui politica extrem de bine realizata. Si chiar credeam ca va altfel cu noi toti. Ca ne vom plange de mai putine, ca lucrurile vor incepe sa mearga si in Romania asa cum ar trebui intr-o tara europeana, civilizata, normala din secolul XXI. Probabil naivitatea si elanul varstei isi faceau simtite influenta, caci nu a fost nici pe departe asa. Toate iluziile mele au fost ingropate de vii intr-o prapastie a minciunii sfruntate, a siretlicurilor meschine, a penibilului, a hotiei din ce in ce mai mari, a nesimtirii, a sfidarii oricarui reper de moralitate.
Din momentul inmormantarii sperantelor mele, mi-am tot repetat ca nu ma mai duc niciodata la vot, pentru ca oricum toti sunt la fel, toti fura cu ambele maini, toti fura si la alegeri si, deci, ma duc degeaba. Anul acesta Crin Antonescu a trezit in mine din nou speranta. Speranta specific umana ca poate nu e chiar asa. Ca poate va fi si altfel. Ca poate va fi bine, nu mai bine, pentru ca oricum acum nu se poate spune ca e bine. L-am urmarit in aproape toata campania si mi s-a parut de departe altceva. Nu pot sa zic ca e vreun sfant, dar pare un om cu valori, un politician cu valori. Un politician caruia parca ii pasa. Folosesc mereu "parca" si "pare", deoarece, atunci cand te frigi, sufli si in iaurt. Crin Antonescu mi-a deschis apetitul pentru politica, apetit pe care eu nu l-am avut niciodata cu asemenea monstruozitati care ne populeaza Cotroceniul si, de care, ne-am lasat o data pacalite. Dar, atentie, o data!
Daca microbuzele si autocarele n-ar fi roit duminica in toata tara ca mustele la excrement, poate chiar ar fi obtinut mai mult crinii din Gradina Scaparii. Scorurile celorlalti doi sunt umflate cu pompa, parerea mea. Dar n-am fi avut oricum parte de parfum de crin. Sunt prea multi oameni naivi, fara carte, fara cunostinte despre politica, manipulare, trucuri politice de campanie, prea multi indoctrinati, prea multi oameni prosti, prea multi cretini s.a.m.d.
Problema este pe cine alegem noi, votantii crinilor, in acest pitoresc tur II? Pe cel care de 5 ani ne mananca nervii si viata cu magariile lui fara margini sau pe celalalt crai care nu vorbeste niciodata liber, care are un discurs comunist, ce nu zice nimic, pe cel care e considerat urmas demn al comunismului? Ce criteriu sa folosesc ca sa-mi argumentez alegerea? Care e raul cel mai mic?
Nu comentez faptul ca Antonescu a decis sa-i sustina pe psd-isti. Ma lasa rece. Electoratul lui este poate singurul care nu poate fi manipulat. Electoratul lui o sa voteze cu cine considera de cuviinta dintre cei doi sau nu voteaza deloc.
Eu totusi, cu cine votez? Sau poate intrebarea e "Mai votez?". "Mai e nevoie sa votez cand exista microbuze si autocare?". Sfantul Nicolae nu mai poate face minuni. Pe 6 decembrie, o sa roiasca si mai tare mirobuzele si autocarele. O sa fim o tara de microbuze. O sa fie folosite toate cele din tara, poate si de la vecini. Pe 6 decembrie nu stiu daca sa ma duc sa votez. Stiu pe cine as vota fortata de imprejurari, clar nu pe actualul, dar merita celelalt votul meu? Merita sa ne-o facem cu mana noastra? Cred ca e cea mai MARE DILEMA din ultimii 20 de ani...pe care romanii sunt obligati s-o rezolve cat mai bine omeneste posibil...

vineri, 20 noiembrie 2009

Uite confruntarea, nu e confruntarea...

Ce penibili sunt astia de la Realitatea...numara secundele pana la MAREA PORCarie de confruntare! Daca nu s-au sucit si s-au ras-sucit zilele astea cu o amarata si normala confruntare dintre niste candidati la ditamai functia, de m-am transformat intr-un satean pacalit de Ion (sau cum il mai chema pe ala) cu oile & lupu'! Nu ma mai intereseaza! Mi s-a acrit. Nu stiu daca ma duc sa votez. Nu am pe cine. Toti sunt niste hoti ambulanti cu pretentii de sfinti. Sa fure tot ce mai e in tara asta batuta de soarta. Mi-e indiferent. Tot la fel o sa traiesc. Tot nu o sa fie job-uri. Ma enerveaza la culme si aia care sunt de parere ca votul anulat cu semnaturi peste tot poate sa schimbe ceva. Hello, ppl, pe cine o sa intereseze in tara asta, ca un numar mai mic sau mai mare de romani si-au exprimat dispretul fata de toti candidatii? Fix pe nimeni! Asa ca nu va mai miscati fundul de acasa pentru un vot care se va anula. Ori votati o hiena din cele ce candideaza, ori va petreceti ziua altfel.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Stai pe mess, deci existi!


Vine o vreme in viata unui om cand mai aduna si el ceva materie gri la dovlecel si atunci isi da seama instantaneu de greseli sau lucruri penibile pe care obisnuia sa le faca. Pe una dintre ele o sa incerc eu astazi sa o disec, desi nu ma pricep la disectii.
Statul pe mess a devenit de cativa ani ocupatia de baza a romanilor cu acces la Minunea Internetului. Ca sunt la serviciu, ca sunt acasa, ca dorm, mananca, citesc, fac curatenie, ca nu-s la calculator, romanii stau pe mess, ca daca se face prezenta si isi iau vreo absenta!? Sincer, asa faceam si eu la inceput, cand eram obsedata de Uimitorul Messenger. Primul lucru pe care il faceam dimineata era sa intru pe mess, iar ultimul era sa ma las online si noaptea, nu cumva sa ratez ceva din viata online-ului. Pana acum vreo doi ani, cand am constientizat cat de lipsit de sens este sa fii online cu un status cretin de genul "invat, nu ma deranja", "plecat", "lasati-ma in pace", "dnd" etc. etc., cunoasteti cu totii suita de status-uri penibile. Este un non-sens sa stai pe mess si sa ai status-uri ca acestea. Esti pe messenger tocmai pentru ca vrei sa porti o conversatie cu o persoana; nu esti pe messenger sa faci prezenta, sa dai raportul cu privire la activitatile tale zilnice, de orice tip ar fi ele (mai ales fiziologice). Nu te enerva ca un cretin cand lumea nu-ti ia in seama status-ul tau prin care nu vrei sa fii deranjat. E simplu: iesi de pe mess daca nu vrei sa fii deranjat sau stai pe invisible. Nu stiu daca as putea sa fac vreun top al celor mai stupide status-uri, caci sunt prea multe, dar sunt sigura ca in capul listei ar fi "n-am chef de vorba!". Hello, tocmai asta e motivul care sta la baza messengerului: instant messages.
In prezent mai stau pe messenger doar pe invisible din cand in cand, deoarece de multa vreme nu mai am rabdare si nici chef sa vorbesc cu lumea oricand si oricat. Vorbesc doar cand este reala nevoie si nu pot vorbi la telefon cu persoana respectiva sau cand subiectul conversatiei se preteaza mai bine la profilul messenger-ului. Intru pe messenger nu pentru ca ma intereseaza cine e online si ce status-uri are lumea, ci pentru ca e mai simplu decat sa intru pe yahoomail. De asemenea, cand stau pe invisible, stau pentru a vedea in bara la timp e-mail-urile pe care le primesc. Acum nu ma mai deranjeaza nimeni, vorbesc doar cand e de vorbit si cu cine e de vorbit. Oricum, cei care ma cunosc mai bine stiu ca ma gasesc pe invisible, dar acestia sunt foarte putini.
Si uite asa am trecut de la o extrema la alta, dar extrema prezentului imi aduce mult mai multe beneficii si calm. Think about it, mister or miss "DND!".