luni, 27 aprilie 2009

Another exam in "paradise"

S-au mai dus doua... dar mai vin inca sase:
Proiectele in echipa sunt datatoare de nervi. Se intalnesc idei diferite, filtrari si minti complet diferite, obiective distincte etc. care trebuie neaparat sa treaca prin proba de foc a compromisului.
Nu-mi plac proiectele in echipa, nu mi-au placut decat cele de la cultura civica, cand, sub presiunea celor cateva minute in care trebuia sa facem brainstorming, nu mai aveam timp sa disecam ideile prea mult si sa le gasim defecte.
Ma enerveaza cand trebuie sa-mi fac programul dupa ceilalti si ma enerveaza cand cineva nu e pasionat de ceea ce face si nu pune suflet in ceea ce intreprinde. Eu, de cele mai multe ori, daca ma apuc de un lucru, vreau sa-l fac cat de cat bine, sa fiu multumita de el.
De exemplu, blogul acesta nu are cel mai bun design, nu e facut ca la carte (cu pozitionarea elementelor componente astfel incat sa fie foarte usor de citit, cu feedback la cat mai multe comentarii, cu tot felul de gadget-uri necesare unui blog bun s.a.m.d), fiindca nu este acesta scopul meu. Nu vreau un blog "de performanta", vreau un loc in care sa-mi expun niste idei, sa ma relaxez scriind, un loc in care cei interesati mai mult sau mai putin de ce gandesc sa ma poata citi oricand. Faptul ca blogul meu nu arata extraordinar nu inseamna ca nu e facut cu drag, cu placere si pasiune.
Avem tendinta sa emitem niste judecati total aiurea. Daca X are un asemenea prieten, inseamna ca e in felul y. Daca X se imbraca in modul y, inseamna ca e nu stiu cum. Daca X spune nu stiu ce prostie, inseamna ca e de Y ori mai prost decat il credeam. Si tot asa. Daca X face nu stiu ce la un proiect, inseamna ca e tocilar/retard/superficial.
De multe ori mi s-a intamplat sa constat cat de mult ne amagesc judecatile de felul acesta. Nu toate lucrurile sunt albe si/sau negre. Exista mii si mii de nuante. Exista mii de circumstante, de factori de moment care pot influenta o actiune. Si nu in cele din urma, exista sute de mii de cuvinte, dar niciunul la fel de graitor ca un gest.

Un comentariu:

Irina spunea...

asa e, de multe ori avem tendinta de a-i judeca pe ceilalti de la prima greseala, fara sa ne gandim ca poate a fost doar o circumstanta nefavorabila...