miercuri, 1 iulie 2009

Unde-s parintii postcomunisti?!

Frustrarile ne imping catre vicii. Conflictul dintre doua generatii poate deveni o frustrare permanent activata. Personal, nu reusesc sa inteleg de ce parintii nu se adapteaza la noile realitati. Lumea e in continua schimbare, iar ei continua sa traiasca potrivit acelorasi mentalitati de sute de ani. Reiese din start ca ceva nu e logic. De ce nu ne imbracam ca pe vremea lui Pazvante Chioru' daca mentalitatile in legatura cu modul de a trai sunt aceleasi?!
De ce recurgem la noile tehnologii, la beneficiile civilizatiei daca gandim la fel ca stra-stra-stra-bunicul bunicului? Sa lasam naibii atunci modernitatea pentru aerul patriarhal al nuntii cu zestre, al petitului si al altor obiceiuri cel putin penibile aplicate la contextul contemporan!
Am invatat si in facultate, si pe propria piele ca mentalitatile alea nenorocite, comuniste, de oameni primitivi se schimba al naibii de greu, oricate teorii despre persuasiune si schimbare de atitudine ti s-ar introduce in circumvolutiunile creierului de homo sapiens sapiens. Oamenii raman la nivelul de fiinte fara discernamant si ratiune: se conduc in secolul 21 dupa aceleasi reguli inventate de who knows si le respecta cu strasnicie. Si uite asa umbresc fericirea micutului devenit mare, pentru care teoretic ar face orice numai sa-i fie bine; uite asa il indeparteaza de ei prin propria neadaptare atat de necesara omului pentru a supravietui. Si tot asa ii inculca sentimentul non-libertatii, al presiunii unei dictaturi familiale si se mai intreaba de ce nu se simte copilul apropiat de ei, de ce le ascund diverse mici-mari lucruri, de ce relatiile se racesc.
Din toata polologhia asta cu iz de teribilism aparut din frustrare vreau sa retin doua lucruri: eu nu o sa uit cum e sa fii tanar si o sa fiu candva o mama moderna si apropiata de copiii ei, incat sa-mi povesteasca singuri orice gen de lucruri.
Cu cat ingradesti un copil si cu cat ii spui "nu face asa", cu atat el vrea mai mult sa faca lucrul respectiv si cu atat mai mult se indeparteaza de tine. E chiar atat de greu sa te uiti putin in jur sa vezi in ce timpuri traiesti ca sa fii un parinte de vis pentru copilul tau? Un copil nu-si va crede parintele ca este mai inalt fata de usa decat atunci cand se va lovi de tocul ei, iar unica datorie a unui parinte e sa-si previna fiul, sa-l informeze de partea buna si, mai ales, rea a lucrurilor si sa-l lase sa aleaga si nu sa-i indice drumul cu un gest ceausist deloc agreat de generatia de dupa' 89.

2 comentarii:

Vintagedresser spunea...

ARUNCA O PRIVIRE AICI : http://vintagedresser.wordpress.com

ATY spunea...

Conflictul intre generatii va exista intotdeauna, indiferent daca parintii si copiii sunt sau nu formati in aceeasi politica, mai ales in vremurile noastre cand evolutia este extrem de rapida. Chiar si eu, cand ma uit pe strada sau in tramvai la cei de clasa a 7-a si a 8-a vad schimbari majore fata de cum era generatia noastra in aceeasi perioada si sunt convins ca aceste schimbari vor fi radicale atunci cand copiii mei vor avea 14-15 ani, si probabil imi va fi destul de greu sa ii inteleg.