Doar cei vii la propriu conteaza?!

Cateodata simti nevoia sa dispari si atunci te indepartezi de lume pentru o perioada. E ciudat: e bine si in acelasi timp trist. E bine pentru ca ai timp pentru tine, sa te aduni, sa-ti limpezesti gandurile, sa te cunosti mai bine, avand in vedere ca suntem in permanenta schimbare; e trist pentru ca imediat poti constata ca extrem de putin persoane isi mai aduc aminte de tine. Cliseele de tipul "nu te vom uita niciodata" spuse atunci cand cineva paraseste lumea aceasta de neinteles isi demonstreaza falsitatea inca dinainte de a fi cazul sa le folosesti. Din pacate, viata pe pamant este prea meschina ca lumea sa stea in loc dupa disparitia cuiva. Nu am facut asta nici dupa cea a Mantuitorului, de ce am face-o pentru un oarecare om mai putin norocos in privinta numarului de zile, pentru un om care a pierdut deja pariul cu materialul?