sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Ajutati-l pe Catalin!

Raman fara cuvinte si doar cu lacrimi in ochi cand aflu de o moarte cumplita (http://www.mediafax.ro/life-inedit/fotomodelul-brazilian-mariana-bridi-da-costa-a-murit.html?4728;3795661 ) sau de boli groaznice care intuneca atat de brusc viata unui adolescent inocent( http://stirileprotv.ro/stiri/social/salveaza-l-pe-catalin-de-la-moarte-gestul-tau-conteaza.html ).

Ne credem invincibili, ce Dumnezeu, ce mers la biserica, ce tot atata rugaciune inainte de culcare, ce sa mananc eu de post, cu ce ma face asta mai bun si mai credincios...de ce sa-mi fac eu cruce din autobuz cand trec pe langa biserica, ce eu sunt cretin ca astia? !

Ne dam mareti, ne facem planuri de viitor ca si cum am fi absolut siguri ca traim pana atunci, ne stresam pentru nimicuri, ne bucuram adesea de superficialitati idioate si credem ca totul ni se cuvine, credem ca suntem destepti, frumosi, buni critici si observatori ai realitatii inconjuratoare, ne miram de atata prostie, dar.... uitam ca nu suntem decat un conglomerat de matze, organe si tesuturi atat de perisabile...

Suntem ca o supa de taitei prost facuti care, dupa ce se strica, nu se mai poate repara in niciun fel si trebuie aruncata. Si zicem, ei si ce, era doar o supa, supe nu mai sunt?! Uitam carnea pe care o purtam zi de zi pe oase; ne reamintim de ea doar cand ne taiem la un deget si ne curge sange si ne plangem de parca ne-am fi taiat gatul...

Spunem ca nu ne e frica de moarte, dar ingheata sangele in noi cand ne confruntam cu moartea unui om in prezenta noastra...

Suntem doar niste nerecunoscatori notorii...

Sa ne amintim de Dumnezeu, sa-i multumim in fiecare dimineata ca ne-am trezit si sa incercam sa-i facem si pe ceilalti de langa noi sa se trezeasca in cat mai multe dimineti !

Un comentariu:

Anonim spunea...

Din pacate cam asa stau lucrurile.
In ceea ce ma priveste,nu sunt o persoana foarte religioasa,increderea in aceasta institutie numita biserica am cam pierdut-o de ceva vreme.
Putine mai sunt lacasurile de cult in care poti spune ca simti ce trebuie sa simti( a nu se include vreun ghiont de la o baba ofticata).
Am o legatura directa cu Dumnezeu,asupra caruia recunosc ca m-am indoit de multe ori.Curiozitatea m-a impins sa nu iau totul de-a gata,versiunea general tiparibila si distribuita masei de enoriasi.
Cu ipocrizie trebuie sa recunoastem ca tot la divinitate ne intoarcem.Cand simti pericolul iti faci cruce si te rogi.Ca un instinct.