Infernul din tren

Pentru ca "de ce ti-e frica...nu scapi", sambata dupa-amiaza, in trenul Bucuresti-Iasi, in care eram si eu, urca o masa considerabila de...cum sa le spun...inagit (din motive de securitate si de paranoia prefer sa utilizez un cuvant scos din ordinea fireasca a literelor, pardon!, a lumii). Mai tarziu am aflat motivul imbarcarii in trenul in care, de obicei, nu prea intalnesti foarte multe specimene de acestea: mergeau la Sfanta (Parascheva), care se sarbatoreste abia marti, din cate stiu eu.

Si nici nu poposira ei bine in vagonul 3, in care urma sa calatoreasca si subsemnata, ca incepura sa-si faca simtita prezenta: o galagie infernala de parca se certau si cand se strigau tipand unii la altii, nelipsitul apelativ "fa" zbura firesc prin atmosfera incarcata de parfumurile lor de firma (fake-uri sau nu), nume ca "Pamela", "Fernanda" si toata lista adiacenta mi-au imbuibat capu' timp de 6 ore (cat am mers cu acel tren). Mentionez ca acestia faceau parte din tagma celor moderni, parfumati (strident, ce-i drept), imbracati aproape ca un om normal din zilele noastre (cu exceptia femeilor care inca prezentau reminiscente in vestimentatia lor, gen fuste lungi si crete de blugi sau din alte materiale "pretioase", accesorizate puternic si excesiv in celebrul stil "Sa aratam obligatoriu cat aur detinem in casetoaiele de bijuterii, punandu-l pe tot pe noi, desi ducem ca magarul o povara nefolositoare". Oricum, vorba aia, "Maimuta imbracata in matase, tot maimuta ramane". Pe langa metalul lor favorit (probabil de asta urasc eu aurul), isi pusesera la maini toate metaniile de prin bisericile Bucurestiului. Am vazut eu la bunicii mei ca, atunci cand dau oile la stana, le pun clopotei si talangi, sa poata fi usor identificate, gasite etc. si sa arate ciobanului scopul vizitei.

Plecasera cu cortul, aveau de gand sa stea pana miercuri (sper sa nu se razgandeasca si sa se intoarca joi, cand ar trebui sa vin eu). Toata lumea care ma suna ma intreba unde sunt?? ce e cu vacarmul ala? "unde sa fiu? in tren, in Romania, evident!". Mi-am pus eu castile frumos, dar nu puteam sa le dau volumul la maxim, din ratiuni de bun simt: nu e obligata lumea din jurul meu (ca erau si romani in vagonul necompartimentat) sa asculte muzica mea; cum nici eu nu eram obligata sa ascult povestirile pirandelor si urletele lor catre plozii care alergau descreierati pe culoarul dintre cele doua randuri de scaune, fluturand in maratonul lor absolut normal atunci cand te afli intr-un tren, ziarele oamenilor. Credincioase femeile, de altfel, numai "vino aici, stai aici, ca te omor/te sparg/ ma urc pe tine" le sopteau pruncilor care sareau la ele sa le bata.

Si cand credeam ca cea mai rea varianta a calatoriei se abatuse asupra mea, ca niciodata, din Buzau urca o satra adevarata, autohtona; astia erau din partea traditionalilor. Nu vreau sa va descriu cum aratau, cum miroseau, ca vorbeau in limba aia nenorocita si oribila a lor, ca s-au oprit pentru cateva secunde in vagonul 3, ci doar ca s-au hotarat apoi sa migreze in alt vagon nefericit; au ramas doar vreo doi care s-au descaltat, ca doar asa se calatoreste intr-un mijloc de transport in comun si un plod care umbla cu bucata de carnat in mana printre scaune.

La momentul mesei, iinagit moderni scoasera muschiul si cascavalul din gentile Nike si incepura sa stranga toata "famelia" la festin: bucatele din hipermarket-uri tronau imbietor pe scaunelele de camping insirate pe culoar! Incet-incet, toti romanii ramasi pe langa ei se retrageau in alte colturi alte trenului. Nu mai suportau galagia (sunt inimaginabil de galagiosi si cand mananca, nu mai zic in ce fel rad). Eram acaparati de inagit, traiam in acele ore sub stapanirea lor tiranica, sub care nu aveai drept de comentariu.

Satra (ca tot satra ramane) emancipatilor era formata doar din femei si copii, ca altfel poate se duceau la Sfanta cu masinile lor scumpe, in care le sta execrabil si ne lasau si pe noi sa calatorim civilizat, in liniste si pace.

Obosind de atata vanturat printre oameni, iienagit se gandira sa ia niste interviuri copiilor romani; astia, naivi, incepura sa le raspunda la intrebari: "-Cati ani ai?/ -12, raspunse romanul/-aaa, esti de-o seama cu mine! ia zi repede, 5 x 7?". Se gasisera tocmai ei sa faca interogatoriul inmultirii.."Unde ai fost in vacanta?/-La bunici/-Eu am facut turul Europei cu Tarom-ul", si cred ca va imaginati care si cum au fost emitatorul si receptorul.

Cateva invataminte din acest drum compromis:

1. Cand crezi ca ai parte de compania aleasa a celor mai rai inagit, intotdeauna se ivesc altii si mai si.

2. Intereseaza-te intotdeauna de calendarul evenimentelor (asta e de neiertat, mai ales ca student la facultatea la care sunt:D, dar cu atatea griji, am uitat; si mai ales la un elev constiincios care a invatat data celor mai insemnate sarbatori crestine- si aici am scuza:P, nu retin numere; vorba aia odioasa, "pe aceasta cale" le cer scuze celor carora am uitat sa le zic "La multi ani" de ziua lor).

3. Mananca intotdeauna de cum te instalezi in tren; nu se stie cine mai urca si iti taie pofta de mancare.

4. Bucura-te intotdeauna ca ai tai colegi de scaun sunt oameni normali, civilizati si romani.

5. Sa nu mai ziceti ca iinagit nu sunt credinciosi: fac un drum de 7 ore cu trenul, in compania romanilor- care-s de nesuportat.

6. Pregateste-te psihic pentru ceea ce se poate intampla de-a lungul unei calatorii cu trenul, ia-ti un carnetel, poti invata limbi straine doar cu pretul unor dureri de cap.

7. Vagonul numerotat 3bis (nu am inteles nici acum de ce nu le pun alt numar si deruteaza lumea care vine in vagonul 3 sa-si ocupe locul) faceti-l special pentru aceste minoritati (care, prin natura lor, par uneori majoritari) sa se simta bine toata lumea (nu ca ei nu s-ar fi simtit in voia lor, ca doar romanii nici nu evita sa le raspunda la provocari de frica); mentionez aici, la rubrica "curajosilor" pe un domn roman, care, la un moment dat, cand plozii aia colorati intens au inceput de plictiseala sa bata in scaune pe ritmuri manelistice, le-a zis scurt: "Daca nu incetati, vin si va dau la toti un sut in ***! Si nu glumesc!" si a avut efect, in mod surprinzator.

8. Ar trebui infiintate Caile Ferate Rrome...sau deja au fost?!

9. Uneori-cand nu ai alta solutie pentru combaterea poluarii fonice- trebuie sa fii nesimtit si sa dai muzica la maxim!

10. Sa nu-ti mai fie frica de ceva (doar de Dumnezeu), ca nu scapi in veci de acel lucru!