"uof, uof"

Anul acesta universitar voi fi si mai stresata decat in mod normal. Anii terminali sunt, in general, mai stresanti, urati, lacrimogeni, melancolici, plini de examene, emotii, tremurat, nopti goale, despartiri, ani generatori de inceputuri mai mult sau mai putin asteptate ( "No stress"- Laurent Wolf sigur va zice ceva:)).

Nu inteleg de ce eu- componenta a ultimei generatii de elevi care a invatat de pe manualele alea rufoase, cu coperta tare, de carton, cu amprenta borcanului cu smantana pe ele, de pe eternul, dar eficientul Abecedar- a trebuit sa fac parte, de data asta, din a doua generatie de studenti napastuiti, fiindca a lor perioada de studentie a fost scurtata cu un an. Nu stiu de ce ma mir, doar sistemul de BAC se schimba de la an la an, din ce in ce mai prost si mai favorabil copiatului, doar acum nu se mai da examen de capacitate, se dau teze nationale, nu se mai face asa, se face altcumva, mai cu mot, mai cu dichis, mai PROST. (Ne-a zis odata un profesor foarte intelept -"In Romania, in orice domeniu de activitate, e vorba mereu despre cum sa nu facem nici putinul pe care-l facem").

"Nici nu stiu cand au trecut acesti ani!"- citesc frecvent pe buzele tuturor celor de varsta mea si chiar pe ale mele. As adauga ca nici nu vreau insa sa ma gandesc cum va zbura si anul asta, pentru ca mi-e teama ca, tot gandindu-ma la asta, sa nu-l observ cum trece pe langa mine (cum se intampla cu o persoana cunoscuta cand eu nu am ochelarii la ochi).

Gandul lucrarii de licenta deja incepe sa ia forma unui personaj- deloc simpatic- in visele mele sumbre si "lungi", gandul sesiunii de iarna ( care mereu vine atat de repede) apasa deja pe umerii mei firavi..si uite asa ma trezesc mergand cocosata, doar anul III e un an greu, nu?:)