miercuri, 25 noiembrie 2009

Marea Dezintegrare

Acum 5 ani, cand am fost pentru prima data in viata mea indreptatita sa votez, abia implinisem 18 ani frumosi, entuziasti, naivi. Am fost foarte fericita ca am fost printre putinii din clasa care erau nascuti in noiembrie '86 si care puteau vota chiar la implinirea acestei varste mult asteptate. Atunci l-am votat pe Basescu. Era alegerea cea mai buna, avandu-l pe Nastase contra-candidat. Am fost si mai fericita cand a castigat Basescu alegerile. Eram chiar fascinata de omul politic Basescu, de spontaneitatea, de modul in care spunea el lucrurilor pe nume, de verticalitatea pe care o inspira, de campania lui politica extrem de bine realizata. Si chiar credeam ca va altfel cu noi toti. Ca ne vom plange de mai putine, ca lucrurile vor incepe sa mearga si in Romania asa cum ar trebui intr-o tara europeana, civilizata, normala din secolul XXI. Probabil naivitatea si elanul varstei isi faceau simtite influenta, caci nu a fost nici pe departe asa. Toate iluziile mele au fost ingropate de vii intr-o prapastie a minciunii sfruntate, a siretlicurilor meschine, a penibilului, a hotiei din ce in ce mai mari, a nesimtirii, a sfidarii oricarui reper de moralitate.
Din momentul inmormantarii sperantelor mele, mi-am tot repetat ca nu ma mai duc niciodata la vot, pentru ca oricum toti sunt la fel, toti fura cu ambele maini, toti fura si la alegeri si, deci, ma duc degeaba. Anul acesta Crin Antonescu a trezit in mine din nou speranta. Speranta specific umana ca poate nu e chiar asa. Ca poate va fi si altfel. Ca poate va fi bine, nu mai bine, pentru ca oricum acum nu se poate spune ca e bine. L-am urmarit in aproape toata campania si mi s-a parut de departe altceva. Nu pot sa zic ca e vreun sfant, dar pare un om cu valori, un politician cu valori. Un politician caruia parca ii pasa. Folosesc mereu "parca" si "pare", deoarece, atunci cand te frigi, sufli si in iaurt. Crin Antonescu mi-a deschis apetitul pentru politica, apetit pe care eu nu l-am avut niciodata cu asemenea monstruozitati care ne populeaza Cotroceniul si, de care, ne-am lasat o data pacalite. Dar, atentie, o data!
Daca microbuzele si autocarele n-ar fi roit duminica in toata tara ca mustele la excrement, poate chiar ar fi obtinut mai mult crinii din Gradina Scaparii. Scorurile celorlalti doi sunt umflate cu pompa, parerea mea. Dar n-am fi avut oricum parte de parfum de crin. Sunt prea multi oameni naivi, fara carte, fara cunostinte despre politica, manipulare, trucuri politice de campanie, prea multi indoctrinati, prea multi oameni prosti, prea multi cretini s.a.m.d.
Problema este pe cine alegem noi, votantii crinilor, in acest pitoresc tur II? Pe cel care de 5 ani ne mananca nervii si viata cu magariile lui fara margini sau pe celalalt crai care nu vorbeste niciodata liber, care are un discurs comunist, ce nu zice nimic, pe cel care e considerat urmas demn al comunismului? Ce criteriu sa folosesc ca sa-mi argumentez alegerea? Care e raul cel mai mic?
Nu comentez faptul ca Antonescu a decis sa-i sustina pe psd-isti. Ma lasa rece. Electoratul lui este poate singurul care nu poate fi manipulat. Electoratul lui o sa voteze cu cine considera de cuviinta dintre cei doi sau nu voteaza deloc.
Eu totusi, cu cine votez? Sau poate intrebarea e "Mai votez?". "Mai e nevoie sa votez cand exista microbuze si autocare?". Sfantul Nicolae nu mai poate face minuni. Pe 6 decembrie, o sa roiasca si mai tare mirobuzele si autocarele. O sa fim o tara de microbuze. O sa fie folosite toate cele din tara, poate si de la vecini. Pe 6 decembrie nu stiu daca sa ma duc sa votez. Stiu pe cine as vota fortata de imprejurari, clar nu pe actualul, dar merita celelalt votul meu? Merita sa ne-o facem cu mana noastra? Cred ca e cea mai MARE DILEMA din ultimii 20 de ani...pe care romanii sunt obligati s-o rezolve cat mai bine omeneste posibil...

2 comentarii:

Tatiana spunea...

Asa e.Grea decizie de luat, vom alege raul mai mic! Trebuie bine gandit care e?

Anonim spunea...

i know what you mean:(