Amin-ul ei...

"Anca Parghel a murit." , am citit cand am venit de la facultate pe hotnews.ro

Incerc dintotdeauna sa inteleg de ce Dumnezeu ii ia la El mai devreme pe cei pe care-i iubim cel mai mult, pe cei mai buni dintre noi, cei mai deosebiti, cei mai nobili la suflet, cei mai plini de viata...

Am mai multe variante stupide ce se zbat in capsorul asta al meu:

-ori le face un bine scutindu-i de o suferinta groaznica si luandu-i din viata asta mizerabila;

-ori ii astepta ceva mai groaznic si voia sa nu-i lase sa aiba parte de si mai multa suferinta;

-ori ii iubeste (Dumnezeu le da necazuri doar acelora pe care El ii iubeste);

-ori ii vrea alaturi de El mai repede, fiindca oamenii prea valorosi sunt nevalorizati destul de catre Ceilalti in timpul vietii;

-ori..nu stiu..asa le era scris...

In alta ordine de idei (ca sa fiu in trend si sa folosesc clisee, pe langa faptul ca le spun), m-a enervat dintotdeauna ipocrizia persoanelor care lauda si pretuiesc omul dupa ce a murit. Sincer, nu ti se pare un picut cam tarziu? Nu stiu, zic si eu...dar acel "vai, saracu', ce om era..." post festum egal cu zero...Pastreaza-ti cuvintele, nu-ti raci gura de pomana..Ia mai bine si comenteaza ultimele "stiri" din Cancan.

Iar acea "urare" "Condoleante" nu am putut s-o pronunt niciodata...in nicio situatie..de fapt eu nu mai pot vorbi in momente de acel gen. E cel mai ipocrit si nesimtit cuvant. Cum poate un cuvant..oricare ar fi el, pana la urma, sa exprime celui direct afectat ca-i impartasesti atata durere si esti alaturi de el?

As zice ca trebuie sa fim rai, egoisti, meschini, mercantili ca sa ne lungim anii. As zice ca e paradoxul vietii: cu cat esti mai plin de viata, cu atat mai repede esti nevoit sa-ti inchei conturile cu ea. Dar gresesc de vreme ce nu stim nimic. Vietuim si noi ca niste robotei, nu stim exact de ce existam, care e menirea noastra, incotro sa mergem...

Ma rog (la propriu ar trebui), ce sa mai aberam impotriva lui Dumnezeu, toti murim, importanta diferenta e cand si cum.
Important e sa ne mai trezim (cat mai putem) cand mai auzim cate un "Anca Parghel a trecut in nefiinta" si sa incercam sa lasam ceva in urma noastra, altfel, nu va exista nici macar un "x-ulescu a murit", ci doar niste pamant cu gandaci aruncat peste o cutie.