un blog, un pet

Deja imi place libertatea pe care ti-o confera un blog. Scrii ce vrei, cand vrei, cum vrei, despre cine vrei, despre ce vrei, te plangi de orice, de oricine, te bucuri de lucruri care au insemnatate doar pentru tine, nu-ti corecteaza nimeni stilul, nu-ti zice ca aici trebuia sa scrii asa, aici trebuia sa introduci ceva de genul asta, aici nu e bine, aici a fost prea scolaresc, aici prea bombastic, nu primesti nota pentru ce ai scris, nu raspunzi in vreun fel pentru ce ai aberat, esti propriul stapan al randurilor tale.

E ca un refugiu de autobuz spre care pasesti nerabdator cand ti se pare ca cei din jurul tau nu te mai inteleg, cand ploaia rece de revelatii personale iti da un refresh brusc, cand vrei sa fii doar tu cu tine, dar la adapost...

Tin minte ca, la un moment dat, acum cativa ani buni, aparusera si pe la noi jucarioarele alea- nici acum nu stiu exact cum se numesc (si mi-e lene sa dau un search, chiar daca par ignoranta)- pe care trebuia sa le cresti ca pe un copil, sa le dai de mancare, sa le plimbi, sa le culci etc. Nu intelegeam ce putea fi atat de interesant in asta, mai ales ca nu puteai strange in brate acel joc aproape minuscul cand te apuca sentimentul matern ori cand bietul plangea si trebuia sa-l linistesti.
Acum cred ca inteleg; nici eu nu-mi pot tine blog-ul in brate, nu-l pot mangaia decat cu texte -poate- dar vreau sa il cresc, sa-i dau de mancare, sa-i fac un program sanatos de odihna, sa-l schimb cand face si el pipi s.a.m.d.
Asta e pet-ul meu pe care niciodata nu l-am avut (pentru ca nu m-a incantat vreodata ideea de a avea un caine/o pisica in apartament).

Asta e libertatea adusa in dar de nasterea unui mic blog: pot sa-l numesc cum vreau, pot sa-mi imaginez ca e ce vreau, pot sa-l stresez (eu fiind foarte stresata-uneori si stresanta cica- dar stati calmi, doar in timpul sesiunii, in apropierea unor momente grele si in rest, pe tot parcursul anului) si toate astea, fara ca el sa se supere, sa nu-mi mai raspunda la telefon, sa nu-mi faca reprosuri, sa nu ma alunge din viata lui sau, si mai rau, sa ma dea in judecata pentru insulta si calomnie.

Drept rasplata pentru toate cate imi ofera acest animalut de o zi, ii dau ce mi-a dat: nu o sa-i cumpar lesa:)