La sfarsitul clasei a XII-a, am transformat cu sfiala si curiozitate o mica agenda gri intr-un carnetel cu amintiri pentru toata viata. Mai exact, l-am oferit colegilor binevoitori pentru a-mi scrie cateva cuvinte de "despartire", stiute fiind patetismul, melancolia si sentimentul ciudat al noului si al necunoscutului. "Ochi sfredelitori", "nu te voi uita in veci", "fata mereu cu zambetul pe buze" n-au reusit insa a egala o fraza care suna cam asa: "Denisa, nu uita ca tot ceea ce conteaza in viata asta este sa ai incredere in tine pana la capat!".
Cu fiecare competitie la care particip imi dau seama de adevarul acestor vorbe. Asa mi s-a intamplat si cu Olimpiada 2.0, cand am vazut castigatorii sau, si mai recent, cu admiterea la master, cand m-am gasit pe lista celor admisi la buget.
In seara aceasta este premierea participantilor la Olimpiada 2.0. De cand am inceput sa particip la concursuri de orice tip (primul a fost un concurs de circulatie rutiera, in clasa I), ador festivitatile de premiere. Si nu le ador pentru ca neaparat am castigat de fiecare data vreun premiu, ci pentru faptul ca am admirat intotdeauna persoanele care au incredere in ele pana la capat...
Sursa aglomerației de pe Valea Prahovei
Acum 9 ore